CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Radu Olinescu         Ediţia nr. 2755 din 17 iulie 2018        Toate Articolele Autorului

LENEA, MUNCA ȘI DEPRESIA. 2. PARADOXURILE MUNCII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Desigur și despre MUNCĂ s-a scris enorm, mai mult decât despre lene, menționată doar ca o antiteză, ca un păcat pe care trebue să-l accepți. Toate scrierile religioase din Antichitate, Evul Mediu și Capitalism laudă capacitatea omului de a munci. Interesant de menționat, că dintre toate Cărțile sacre ale omenirii, doar Biblia menționează istoric, MUNCA. Conform Genezei, (3, 23), Dumnezeu i-a scos afară pe Adam și Eva, (după ce au păcătuit), din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fuseseră concepuți. Astfel, din sursă religioasă, chiar Biblia, munca isvorăște dintr-un păcat, ca o pedeapsă. Mai mult, apare si o primă diviziune a muncii, (4,2), Abel fiind cioban, iar Cain, plugar. 
  
În linii mari, perioada Preistoriei centrată doar pe Homo Sapiens, de acum 60.000 de ani poate fi asimilată ca un Eden, în care bărbații culegeau și vânau 3 – 5 ore/zi, după care ...leneveau. Munca a început acum aproximativ 12.000 de ani, odată cu descoperirea Agriculturii și diviziunii sociale asociate (conducători, preoți, tarani, sclavi). Nu numai că Munca a fost de la început acceptată ca o corvoadă, dar s-a desvoltat și concomitent cu SCLAVAGISMUL, care persistă pînă în epoca noastră. Încă de atunci, se producea ceva mai mult decât era necesar locuitorilor, iar surplusul de cereale a devenit o marfă, asociată comerțului de sclavi. Deși Munca era necesară supraviețuirii, timp de aproximativ 12.000 de ani, nu s-au efectuat progrese mari tehnice pentru ușurarea muncii. Evident, oamenii deștepți se ocupau de Religie, Filosofie, comploturi și războaie. 
  
Progresele tehnologice evidente au apărut odată cu desvoltarea burgheziei și a Capitalismului, chiar dacă la început au fost însoțite de excese. Împropietărirea țăranilor, apariția meșteșugarilor au permis obținerea unor mari progrese tehnologice inițiate de capitalism. Să ne amintim de milioanele de coloniști europeeni, care au inițiat cultivarea unor noi terenuri agricole în SUA, Africa de sud, Asia de sud-est. Coloniștii veniți din Europa, deși munceau peste zece ore pe zi beneficiau de un statut superior comparativ cu cel al muncitorilor agricoli din China, Japonia, Indonezia, etc. Una din marile probleme contemporane este marea diferență între emigranții/coloniști veniți din Europa, (împătimiți de muncă) și valurile de imigranți veniți din Orient și Africa, cu mari probleme de adaptare, integrare și dorința de a munci. 
  
Sclavagismul și munca forțată nu au permis inovații și nici o productivitate ridicată. Capitalismul a întrodus aceste propietăți, dar și apariția clasei muncitoare ( cu gulere cenușii, adică nespecializați). Munca devine o obligație,competiție și o necesitate pentru a trăi ceva mai bine. Termenul de WORKAHOLISM a fost întrodus în 1968. Conform definiții date de prof. B.Robinson, DEPENDENȚA de muncă poate deveni o condiție patologică, o tulburare obsesiv-compulsivă, prin care devii dependent de muncă peste program, în detrimentul relațiilor personale, intime. Workaholismul se întâlnește des în Japonia, dar și în China. A fost baza fermierilor din SUA, și alte țări, cât și la noi prin răzeși, chiaburi, meșteri. 
  
Tehnologizarea și inteligența artificială ușurează categoric munca, dar va crește numărul șomerilor. Dar iată că a apărut un alt fenomen, oarecum previzibil. Tineretul numai vrea să muncească, mai ales cu ocupații grele. Fenomenul este universal și confirmă concepția ancestrală despre muncă expusă mai înainte. România a ajuns să importe muncitori din țări străine, mai ales asiatice, în schimb avem mii de muncitori necalificați ce se mulțumesc cu ajutorul de șomaj și dependența de ajutorul unor rude. 
  
În simpozionul menționat la începutul acestui articol,(prima parte), participanții specializați au discutat (fără concluzii clare) despre segmentul de populație fără slujbă. Pentru o parte din populația fără slujbă, concedierea (mai ales după o muncă de zeci de ani) poate determina un stres, cu tulburări psihice În schimb, pentru un număr apreciabil de tineri, lipsa dorinței de a munci asociată cu ajutor social devine un mod de existență. Ocuparea cu activități artistice de nivel scăzut sau infractorii nu produce stres, ci chiar satisfacție. Acest segment de tineri șomeri este cel mai vulnerabil pentru consumul de droguri și activități infracționale. 
  
La simpozionul menționat, ȘOMAJUL a fost considerat ca cel mai grav factor de stres pentru cei cu o cultură profesională, chiar o criză a vieții. Această stare are loc mai ales pentru bărbații peste 40 de ani și poate avea efecte dramatice psihice grave. Lupta contra stresului (COPING) este esențial în multe țări, unde tradiția și mediulde viață sunt permisive. Efecte psihice asociate sunt prezente la 62% dintre bărbații afectați și 31 % la femei. În schimb, pentru tulburările emotive asociate, cifrele se inversează. 
  
Încă din Antichitate, filosofii, ulterior medicii și psihologii au subliniat necesitatea existenței unei activități pentru oameni ce pot determina o satisfacție psihică. Această dependență de a avea o ocupație, chiar un hobby, care să determine o plăcere,o satisfacție sau un mod de a-ți ocupa timpul pare să fie esențial unui nivel psihic, al sănătății și longevității. Dar pentru această constatare practică și corectă...trebue inteligență și educație, cerințe mai greu de găsit, mai ales la noi. 
  
Referinţă Bibliografică:
LENEA, MUNCA ȘI DEPRESIA. 2. PARADOXURILE MUNCII / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2755, Anul VIII, 17 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!