CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  




Autor: Radu Olinescu         Ediţia nr. 2726 din 18 iunie 2018        Toate Articolele Autorului

CE DOR, CE CHIN, CE JALE !!!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Suntem în anul centenarului (1918 – 2018), deși conform majorității sondajelor, mai mult de jumătate din populație...nu știe ce însemnătate are. In acest sens, în mass-media...se caută un brand adecvat. Se pare că nu s-a găsit ceva unanim acceptabil. Propun versul din titlu, provenit dintr-un vechi cântec popular, inegalabil interpretat de binecunoscutul rapsod Tudor Gheorghe. Bineînțeles că trebue date câteva explicații. 
  
DORUL este un cuvânt intraductibil în alte limbi străine, mult mai complex decât un termen apropiat, respectiv missing din engleză.În toate cântecele noastre populare, cât și în vorbirea curentă, DORULUI i se atribue multiple conotații. Lucian Blaga, dar și alți mari scriitori și filosofi au scris sute de pagini destinate acestui cuvânt. Se pare, tot de la Blaga cetire, Dorului i se atribue o calitate mai complexă, cea de Vehicol. Când mi-e dor de cineva sau de ceva abstract (dorință), Dorul ne călăuzește spre țintă, mai mult pe o cale psihică, căci cel căruia i se face dor....nu se deplasează fizic. 
  
Când îți este dor de cineva....îl cauți în amintiri comune sau, mai rar, te uiți pe o fotografie. Dar când îți este dor de ceva abstract...să zicem Libertate, ce facem ? Cântăm Marseileza sau Deșteaptă-te Române ? Mi-e dor de timpurile când eram tânăr ? De o iubire pierdută, de ocazii irosite ? Toate aceste dorințe refulate...se estompează, se pierd,..... O discuție cu prieteni sau la un pahar de vin acționează ca un cataliaztor . În final, dorul, lipsit de o acțiune...se pierde, eventual poate fi depozitat într-un neuron. În acest sens, Dorul pare lipsit de acțiune sau deplasat într-o frustare. Marea noastră baladă MIORIȚA, pare să fie chintesența păstrării dorului. Tendința de alunecare a dorului, a frustărilor psihice asociate par să i se potrivească perfect ! Și nu întâmplător, cântecul popular sau cel de lăutar sunt parcă destinate DORULUI. Unoeori, se asociază și cel de petrecere, romanța. 
  
DORUL este o stare psihică permanentă. Dorul are o capacitate cathartică, apare, când ar trebui să facem ceva concret, ca un fel de frustare. NU putem sau găsi alte pretexte și ne ...este dor când puteam rezolva acel ceva sau ne făceam iluzii. În acest sens se pot cita mii de exemple. Ne oprim tot la Miorița (balada noastră națională), plină de frustări, vise și dor,...drept cale de rezolvare a unei situații reale. Abandonarea unei lupte o facem pe plan mirific, luându-i drept martori munții și peisajul nostru drag, iar dorul, ca vehicol îl dedicăm mamei, ca singura care ar putea înțelege, chiar dacă i se ascunde adevărul. Un alt exemplu legat oarecum de dor este NOSTALGIA tinereții. Indiferent de orânduirea socială, faptul că am supraviețuit (cu diverse manevre individualizate), că am putut iubi, că am beneficiat de unele distracții și mici realizări...ne umple de o mândrie falnică, pe care o catalogăm drept DOR. O stare de dor psihică de memorie afectivă și mici satisfacții. 
  
CE CHIN... Starea de dor, așa cum căutăm să o descriem este asociată NU cu o luptă. Supraviețuitorii unor lagăre, inchisori, prizoneriat NU le este dor, ci oroare ! 
  
CHINUL din cântecele populare nu este unul fizic, ci psihic, asociat unor vremuri nici foarte bune, care cu trecerea timpului devin nostalgice. CHINUL era legat de supraviețuire, chiar în condiții grele, În toată ISTORIA noastră, atât de zbuciumată, plină de opresiuni și biruri....noi am supraviețuit ocrotiți de munții, râurile și pădurile noastre. De aceea în subconștientul nostru colectiv, munții și pădurile sunt pomeniți ca frați cu românul, ca adăpost, cetate și protecție. CHINUL a fost permanent în fața abuzurilor Istoriei (ocupații, jaf, biruri, incompetență locală, etc). O țară bogată, la o răspântie geografică critică, fără prieteni, cu aliați lacomi, mai mult dușmani, noi am supraviețuit cu CHIN, cu lupte, trădări, păci îndoelnice, uniți într-o religie. Aceste CHINURI permanente, cu răsturnări de situație vremelnice...ne-au copleșit, tâșnind apoteotic în cultura,arta și psihologia noastră colectivă. 
  
CE JALE ! Acesta este ultimul cuvânt al Eposului nostru popular. In lunga noastră Istorie am avut și perioade scurte de bună-stare, întrerupte brusc de dușmani sau de crize interne, de multe ori, autoprovocate. Aceste întreruperi bruște de bună stare, apariția unui război, ocupații străine, luat copii sau tineri pentru a lupta în țări străine pentru motive neștiute, impunerea unor biruri hulpave, rechiziționarea cu japca a bunurilor produse de bieții țărani....ne-au marcat pe viață ! După unii specialiști, suntem un popor cu geniul melodramatic și simțul autocompătimirii. 
  
MUZICA POPULARĂ, mai ales DOINA oglindește această stare psihică car-acteristică nouă. Ciobanul în vârf de munte, înconjurat de mioare și credinciosul câine era fericit, în felul lui. Nu cerea mult, nu muncea foarte mult și ...putea cugeta ! 
  
De aceea doinele au un ritm lent, îndemând la o mică satisfacție, deși textul și linia melodică sunt triste, pline de DOR și JALE. MUZICA oglindește cel mai evident acest caracter național. Romanțele, cântecele de pahar,pînă la muzica distractivă păstrează aceste caracteristici, mai mult sau mai puțin evidente. Muzica de jale îți rupe inima, (mai ales catalizată de un vin bun și ambianță potrivită. 
  
Pictura lui Nicole Grigorescu conține, deasemenea aceste trăsături, mai ales în figurile de țărani, tinere sau imagini idilice de la țară. 
  
CE a rămas în secolul XXI din aceste trăsături ? Greu de spus, DAR, după unii analiști, predomină JALEA, sentimentul larg răspândit de AutoCompătimire. NOSTALGIA atât de răspândită la un anumit segment al populației nu este identică cu dorul. Nostalgia este mai degrabă legată de Jale, de lipsa unei acțiuni posibile, a reamintirii unor fapte și stări afective izolate de contextul istoric. Ca să nu cădem în Melancolie sau deznădejde, nostalgia îndeamnă la o acțiune minimă, accesibilă tuturor, taclale și.....câțiva mici și 1 – 2 halbe de bere. Nu necesită multă cheltuială, pretinde doar o prezență minim numerică și are un caracter contagios. 
  
Asocierea unei situații afective neclare, nostalgice cu o acțiune bazată pe măncare și băutură este un mecanism universal, larg folosit în toate perioadele istorice. Muzica noastră cu trăsăturile naționale (Doina) a acționat ca o armă psihologică, carismatică, de relaxare. Astfel de rezolvare a unor situații critic este o armă infailibilă, mult folosită și în scopuri electorale, de susținere sau chiar de revoluții. Chiar dacă acest ultim mecanism social și psihic a existat, încă mai este folosit cu succes pretutindeni, 
  
Poporul nostru și-a impus trăsături specifice, isvorâte și realimentate din trecutul nostru istoric, de lupta de supraviețuire, mai mult sau mai puțin evidentă , dar care ne-a permis să supraviețuim în acest tărâm bogat, cu poziționare geografică critică, chiar dacă după unii răutăcioși....păcat că este locuită. 
  
În acest context trebue mentionat filmul documentar de mare succes , mai ales în străinătate, realizat de tehnicieni străini, intitulat, ROMANIA NEÎMBLĂZITĂ 
  
Filmul prezintă cu mult talent peisajul nostru minunat, de la Mare, Deltă pînă la munții și pădurile noastre. Animalele și păsările ce trăiesc în românia sunt prezentate în condiții idilice, părând a fi fericite în acest colț de țară. Lipsește ceva în acest reușit film ? Da, nu sunt prezentați românii, locuitorii acestui minunat loc geografic. CE coincidență !!! 
  
Referinţă Bibliografică:
CE DOR, CE CHIN, CE JALE !!! / Radu Olinescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2726, Anul VIII, 18 iunie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Radu Olinescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Olinescu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!