într-o dimineaţă devreme
am păşit pe aleile pe care
clipele noastre dansau fericite
nu era nimeni în parc
doar porumbei care din greşeală
îmi aterizau pe umeri
încercând să mă întrebe
de liniştea lor
pe o scenă am descoperit
un pian acoperit
l-am dezvelit şi clapele
au început să răsune
Nocturna lui Chopin
deşi se luminase bine de ziuă
mai mulţi porumbei
s-au asezat în jurul lui
şi Tu ai sosit cu alaiul lor
în acelaşi costum de blue jeans
cu un trandafir roşu în mână
m-ai cuprins zâmbind de umăr
te-ai aşezat lângă mine
privindu-ne tot timpul
la ultima notă ai oftat
ţi-ai lipit fruntea sarutandu-ma
de a mea
ne-am prins de mână râzând
îmbrăţişându-ne ca atunci
am urcat acele pietre
prin acea mică poartă
am ieşit din parc
cucerind oraşul trist
şi prea agitat
