CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei >  





HUIDUIȚI AICI.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Destinul fiecărui individ este stabilit dinainte de a se naşte. Nu îşi poate alege părinţii, religia sau locul unde va veni pe lume. Nu avem cum, aceste decizii se iau undeva mai Sus. Sunt furios şi am şi motive să am această permanentă stare. Ca marea majoritate, nici nu-mi revin bine dintr-o ploaie de pumni că apar alţii care îmi cer să mai stau o dată. Ceauşescu mi-a cerut să am răbdare până când se dau datoriile inapoi. Nu am avut încotro, am stat. A venit Iliescu şi mi-a spus: Ceauşescu a fost un bou, uite că a şi murit, acum eu îţi cer să ai răbdare că mergem pe o cale a prosperităţii. Am dedus şi eu, ca marea majoritate a acestui popor cu memorie scurtă, că vor curge râuri de lapte şi miere. A venit şi Constantinescu, având la stânga şi la dreapta reprezentanţii autentici ai democraţiei: Ciorbea şi Iluzia de a face ceva. Puteam să plec, am ales să rămân. De vină sunt eu, nu sistemul în care mă zbat pentru supravieţuire. Am crezut în libertate, în promisiuni, în viitor. Pentru mine nu a contat cromatica partidelor. Mi-a plăcut să cred că degetul ameninţător cu care mă privea Băsescu din afişe are să fie îndreptat de fapt spre sărăcie. Îmi plăcea să cred că în sfârşit, călare pe un cal democrat, acest om are să înfrângă toate temerile mele, că are să pună jos fobia de a fi un perpetuu sacrificat şi are să deschidă larg uşa către un drum despre care tot citeam că ar exista totuşi. Nu a fost să fie. Am senzaţia că mă aflu într-un Matrix mioritic, în care titlul va fi de la generaţie la generaţie – Reloaded. Întrebarea este: pentru cine ne sacrificăm noi de fapt? Bucovina lui Aron Pumnul am abandonat-o, lăsând-o la cheremul naţionaliştilor de la Kiev. Moldovei şi Bulgariei le fluturăm sigle revizioniste cu România Mare (apropo de ambiţiile expansioniste ale unei ţări mici). Cu sârbii linia de separare a Banatului poate fi oricând repusă în discuţie. Iar cu Ungaria lucrurile sunt mult mai complicate. Sigur, avem Trianonul de partea noastră! Dar tot Trianonul ne garanta Bucovina, Basarabia şi Cadrilaterul. E nevoie de abilitate politică pentru a menţine un status quo, nu e suficient să fluturi, uneori sfidător, tratate de pace. Ungaria, prin aderarea la UE şi semnarea tratatului de bună vecinătate cu noi, a închis definitiv capitolul alipirii Ardealului. Dar se luptă pentru drepturile ungurilor de la noi, la standarde occidentale. Iar ungurii alcătuiesc la noi cea mai puternică, cea mai numeroasă şi cea mai bine organizată minoritate. Când ai aproape 2 milioane de unguri în România problema devine delicată şi în nici un caz nu se rezolvă bătând cu pumnul în masă. 
  
Suntem cea mai săracă țară din UE, cu o rată mare de analfabeți, bețivi şi oameni săraci. Traiul in România e aproape sau la fel de scump ca şi în țările vestice, doar că salariile nu sunt nici pe jumate la fel ca al respectivelor țări. În România totul e pe şpagă sau pile. Dacă s-ar scula din morminte toți soldații care au plătit cu sângele pentru acest petec de țară din care fură toate gunoaiele, ne-ar mânca de vii. 
  
Se votează privilegii pe bandă rulantă pentru niște troglodiți politici care ajung în Parlament sau în alte funcții cheie. Se acordă facilități pentru cei care au lucrat în servicii, justiție, armată sau poliție, dar pentru jurnaliști nu se face nimic, deși se spune că presa este a patra putere în stat... Clubul Român de Presă, nici nu știu dacă mai există, a fost o glumă sinistră, care nu a făcut nimic pentru breaslă. Lucrez de o viață în presă și am pierdut prea mulți colegi. Nu au migrat spre alte domenii, ci s-au dus la cer. Au murit, prematur, din cauza unor afecțiuni grave, cauzate de epuizare. Au murit pentru că statul român, prin reprezentanții săi, nu are niciun respect pentru jurnaliști și nu a făcut nimic pentru ei. 
  
Acum totul este atât de facil și consumist încât nu mai poți discerne cu aceeași ușurință care informație e de calitate și care nu, pentru că lumea s-a polarizat în funcție de simpatii, de modă și preferințe fără argument. Susțin presa scrisă - dar plătită! - indiferent că e pe hârtie tipărită sau pe net, pentru că banul cheltuit responsabilizează. O informație pe care nu ai dat niciun leu, face exact cât ai cheltuit pe ea, adică zero. La fel de bine poate fi o petardă sau o intoxicație „la copcă”. Și cu toate acestea este înfiorătoare dinamica aglutinării informațiilor moca. De la hărmălaia din decembrie am fost scuipat, înjurat, amenințat, am luat-o în freză și de la șefi, ars la salariu, târât prin instanțe, fugărit prin șanțuri sau peste garduri, printre vii și morți, prin gunoaie dar și palate cu baluri de cristal și multe altele, dar toate supărările mele dispăreau de fiecare dată când mă întâlneam cu un necunoscut care îmi zicea că mi-a citit textul din ziar. Acum e altfel. E un preaplin de „ziariști” facebook, care nu au riscat niciodată nimic, dar uite că își dau cu părerea, ba mai fac și strategii electorale. Suntem victimele a ceea ce suntem de fapt, un produs imperfect al unui presupus Creator perfect. Ziarul cumpărat de la chioşc nu garantează deloc corectitudinea şi imparțialitatea informației într-o epocă ce pune accentul tot mai mult să transforme orice într-un produs vandabil. Cifrele de analfabeți funcționali îți va explica de ce un blog serios sau o pagină de Facebook a unei publicații profesioniste 100% nu are suficienți cititori şi prea puțini dintre aceştia sunt dispuşi să plătească accesul. Românii se laudă că sunt cei mai buni IT-şti din lume, deşi gurile rele spun că indienii şi chinezii sunt campioni, foarte ieftini (ceea ce nu e deloc cazul românilor) dar cu standarde calitative foarte înalte dar nu reuşesc să rezolve probleme VITALE pentru clienții lor. În UK, de pildă, publicațiile care găzduiesc publicitate sunt "GRATUITE".Toate celelalte, au publicitatea în funcție de costul ziarului/revistei pe care o cumperi. 
  
Lăsând ironia la o parte, lucrurile nu stau nici bine, nici rău nici în cultură, ci mai degrabă sunt într-o stare de confuzie. Observ zilnic că instituțiile și mecanismele prin care cultura, inclusive presa, ar trebui ajutate să trăiască sunt slabe, nu sunt deloc pe măsura acestei mari iubiri. Probabil că opusul patriotului e "indiferentul", cel căruia nu-i pasă, nu-i stă gândul la patrie, ci la altele... Sigur, poți să fii cetățean al unei țări fără să-ți pese de ea, nu te dă nimeni afară. Sau poți să pleci din țară - au plecat vreo 4 milioane de concetățeni de-ai noștri - și s-o iubești în continuare.La fel de facil este să huidui, ceea ce vă îndemn și eu din răsputeri. Huiduiți aici cât puteți. 
  
La nivel retoric, curg peste noi tone de lapte și miere atunci când vine vorba despre cultură și presă. În calitate de conducător de gazette independente sută la sută, vă declar că o ducem de azi pe mâine. Ultranecesara publicitate dispare văzând cu ochii, iar politicienii ne caută doar în campanii. Or, din acest punct de vedere, domeniile noastre sunt subestimate, iar guvernanții sunt niste "încuiați" (în sensul din romanele cu Harry Potter), nu pricep ce e de făcut. De aceea aveți liber de la mine, profesionistul din presă, să huiduiți copios. Ne merităm soarta, să fiu al naibii. Cu plecăciune, 
  
Pompiliu Comșa 
  
Referinţă Bibliografică:
HUIDUIȚI AICI. / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3080, Anul IX, 07 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!