CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei >  





DOOOAAAMMMNNEEE, SALVEAZĂ ROMÂNIA CA UN FUM DE ŢIGARĂ, SUFLETUL 42 ISTORIE NETRUCATĂ

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu fac parte din breasla gazetarilor cu lanţ, zgardă şi botniţă. Când aflu de vreo trădare, umoarea mi se schimbă rapid, intru la idei şi fandacsia e gata. Când intru în biserică îmi fac cruce, nu scuip pe icoane. Nu mă cheamă Marcu dar trag cu arcu’ peste timp. Profit ca să-i spun morţii că aş vrea să mor din dragoste. N-am nici un interes să mă ascund în umbra unui deget al meu personal. Mă pitulesc după cuvinte să scap de scârba trădătorilor. Cum puţine ale altora ajung la mine în gânduri. Ori de căte ori m-am aflat departe de ţară, dorul de casă devenea şi mai acut şi mai arzător. Asta deşi mă legitimez în prezent cu cuponul de pensionar, micul meu salariu luându-l odată cu asistaţii tuciurii sociali care aşteaptă factoriţa cu mine, dar şi cu kent-ul între buze şi paharul de plastic cu cafeaua aburindă în mână. Încă o dovadă că nu suntem singuri sub soare de la Iisus Hristos încoace. Majoritatea dintre noi suntem năuci şi intoxicaţi cu nălucire. Practicăm un joc de cărţi de a fii sau a nu fii. Sentimente care prind pojghiţă de cerneală la mine. La capătul hărtiei desenez un punct prin care pot fugi, mai ales că nu sunt dintre cei care trăiesc decent din dobânzi. Dar nici nu sunt un cetăţean obosit şi înfrânt. Nu vreau să fac ceva în România virtuală, ci în cea reală. Sunt şi faze în care râd de mine însumi, considerându-mă părticică din condiţia umană. Simţul umorului as fost afectat de aceea de multe ori râd singur.Cred cu tărie în omul care scrie despre ce cunoaşte şi-n omul care scrie despre oameni, pentru oameni. Dacă nu poţi spune ce gândeşti, scrie. Sau citeşte despre asta. Important este că nu m-a dat nimeni carne de tun şacalilor sau dacă a făcut-o, şacalii s-au otrăvit. Par dintr-un ieri care nu mai e al meu. Îmi place Charlie Chaplin. Apoi suntem mereu prostănacul cuiva. De multe ori mă condamnă doar cei care sunt de acord cu mine. Sunt un spirit justiţiar, cu un simţ acidulat al ironiei pe care alţii îl condamnă. Gândesc mereu doar cum conştiinţa îmi dictează. Nu suport mirosul rânced al răuvoitorilor şi duşmanilor. Par omul de neînţeles pentru unii, omul răzvrătit, dar cu suflet urât care ştie că adevărul, nu impus şi nici cel ilizibil este adevărul pe care conştiinţa umană îl are. Restul pare un accident la libertate. Sunt traversat de idei cum vin la Ecuator ploile, uneori mai repede. Sunt pe locul întâi la întors creştineşte şi celălalt obraz. N-aş conta prea mult pe asta, căci şi când îmi sare ţandăra devin fiară. În noaptea în care mi-am propus să mor, voi închide ochii şi în mintea mea nu voi mai găsi nimic. Nu am să vă pot anunţa, aşa cum fac acum zilnic: s-a băgat marfă pe Pompiliu Comşa. Momentan ard scrisori să-mi treacă de frig. Deşi v-aş putea spune întâmplări adevărate de pe strada Revoluţiei nr.89, n-o fac. Practic doar revoluţia bunului simţ, al moralei. Nu am avut şi nu am prieteni. Asta m-a scutit de a verifica pe pielea mea învăţătura ’’Prietenul la nevoie se cunoaşte’’. Am fost mereu în aticamera marilor premii ale ziariştilor. Dar nu mă întrebaţi dacă pentru acordul nostru tacit la hora horelor şi a dezastrului ne vor ierta urmaşii. Treaba lor, că oricum hora va continua şi fără noi. Doar cu generaţiile viitoare de tâmpiţi pe care-i credităm drept normalitate. Am albit de atâta ură. Am o înţelegere dintre mine şi mine. Şi desigur dintre mine şi tine. Trăiesc în buclă de parcă aş fi fericit. Într+o vreme când pretenţiile vechi nu mai rezistă, iar cele noi eşuează lamentabil. Am ajuns să nu+mi mai reamintescv cele două mari iubiri din generală, mai ales că una cocheta de atunci cu elevii de liceu, fiind o curvă în devenire. Ce ai făcut 30 de ani, mai ales primii 30 din viaţă, vei repeta până la moarte. Tâmpitul rămâne tot tâmpit, hoţul hoţ. V+o spune asta un bun cunoscător al spiritului vremii. Amintindu+vă drama mea va fi linişte, va fi seară şi, probabil, va urma uitarea. Cu mult înainte să mă nasc ştiam că voi fi ziarist. Txetele mele de umor sunt ale singurătătţii. Ceasul bate mai presus de vreme. De aceea pun un glonţ atent la fiecare sfârşit de frază. Scriu umor zilnic pentru o poeteritate care nu există. În faţa cititorului tăcerea mea se-nchină cu disperarea unui surdo-mut. Printr-o pocnitură din degete schimb nuanţa gândurilor altuia. Mă las în schimb furat de frumuseţea tristeţii. N-am prea mers în viaţă cu capul plecat de dragul frazei. Mă prefac că regret din trecut. Trimit idei băşinoase zilnic la adrese unde nu stă nimeni, aşteptând răspuns cu taxă inversă, urând logica hârtiilor interactive. Dau şi ajut săracii, nu beţivii şi închipuiţii cerşetori. N-am de gând să fiu cel mai bogat om din cimitir. De ce nu plec din România? Unde aş găsi eu o ţară mai hazlie decât asta? Fiecare are urechi să audă, dar puţini au mintea să înţeleagă. Nu ştiu ce bagă ăştia în pensie că m-au făcut dependent. Trebuie să o iau în fiecare lună. Am ajuns să-mi dau toţi banii pe pensie. Vremea tupeului de tip Sorin Roşca Stănescu, cu care am lucrat pe vremuri sporadic, nu va ţine mult. Să nu dispere omul, nu i se va întâmpla mai nimic, poate va primi o propunere de colaborare. Aşa cum a primit un trădător sclerozat recent, fugit de la bine, din ograda noastră. Exemplul meu în viaţă? Dumnezeu. M-am născut bătrân şi voi muri tânăr. Scriu cărţi vesele care se citesc cu lacrimi reţinute şi cu nod în gât. Rânduri care termină cuibărite-n suflet pentru totdeauna. Sunt, se pare, ultimul personaj viu, bătrânul nebun al ziaristicii gălăţene. Trec ca printre anotimpuri de la metaforă la îngrijorare şi de la melancolie la umor. Şi ţin ca-n aceste copleşitoare treceri să găsesc loc şi speranţei. În mine, cum bine zicea un amic drag, se adună toate anotimpurile pentru a-mi lăsa prietenii în final într-o primăvară fără astenie. Am cunoscut iubirea sub cablurile de telefon ale viţei de vie. Fostele mele soţii nu m-au căutat niciodată în gazetărie, cu care sunt cununat în secret. În cortul geloziei, da. Întâmplarea a făcut să fiu plecat tocmai atunci la alta sau spre alta. De aceea, te urăsc destin. Orice comentariu mi se pare inutil. Final: ajută-ne Doamne şi scoate Neamul ăsta adormit din comuna primitivă. Cu plecăciune, Pompiliu Comşa 
  
Referinţă Bibliografică:
DOOOAAAMMMNNEEE, SALVEAZĂ ROMÂNIA CA UN FUM DE ŢIGARĂ, SUFLETUL 42 ISTORIE NETRUCATĂ / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2672, Anul VIII, 25 aprilie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!