CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





UN SERVITOR SMERIT AL LIMBII ROMÂNE* *’’VASILE BURLUI- un POET aparte’’ de Pompiliu Comşa
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A încerca să îl defineşti pe profesorul-poet pare imposibil. Pentru că literatul trăieşte din paradoxuri. Este atât de bogat şi divers în ofertele şi proiectele sale, atât de proteic şi, suprinzător în afirmaţii încât depăşeşte orice definire. Şi până la urmă, cred că asta îşi şi doreşte. Să nu se lase prins, ’’ucis’’, cum ar spune el, de istoria unei definiţii. Căci definirea este, într-un fel, echivalentă cu moartea. Iar viaţa, dacă e viaţă, trebuie să-i scape literei, nu? Acesta e modul de a fi a focului. Îl cunosc pe Vasile Burlui de decenii. Nu l-am auzit vreodată vorbind cu emfază în zilele de glorie. Şi nu l-am auzit vreodată plângându-se acum de felul în care este tratat. Poetul pare născut sub semnul Încrederii. Maestru al cuvântului de rezonnţă, un intuitiv îndrîgostit de marile idei. Gestul plăsmuitor îl consumă, înainte ca opera să capete desăvârşire. Poate că polivalentul om de cultură şi ştiinţă este chiar duşmanul acestei desăvârşiri, lăsând perfecţiunea în seama lui Dumnezeu şi alegând pentru sine mărinimia şi bucuria comuniunii cu prietenii. Vasile Burlui e un om al contrastelor, care-ţi spune nespunându-ţi şi-ţi arată nearătându-ţi. Cu un verb vioi şi plin de nuanţe, poemele lui cuceresc pe oricine. Plus că are o privire expresivă, inteligentă, câteodată capabilă de un fulger plin de ironie nicicând răutăcioasă. Dacă Flaubert susţinea că Madame Bovary este el însuşi, Vasile Burlui poate pretinde că el este un posibil Meşter Manole. Acest erou al unei legenede singulare în tot spaţiul european ce ne spune că o Operă nu se poate ţine în picioare decât dacă Artizanul, Creatorul, Artistul, Poetul se zideşte el însuşi în Ea. Ce pot să spun din nou lui Vasile Burlui la această carte aniversară pe care o scoate cu maximă precizie criticul Pompiliu Comşa? Nu ştiu decât un singur cuvânt: CHAPEAU! Să străluceşti mereu pe cerul celor care te iubesc. Rămâi acelaşi amant al Cuvântului înaripat al marilor poeţi, fidel şi crezului tău literar şi celor cărora le eşti drag. Râmâi un servitor de lux, smerit, al Limbii Române. 
  
  
Ajuns la cota 15 a volumelor care-i poartăsemnătura, la rândul său, Pompiliu Comşa, îşi surprinde lectorii obişnuiţi prin tematica ultimei sale apariţii: aceea de critică literară. Pentru asta şi-a ales un autor de succes, anume Prof. univ. Dr. Vasile Burlui, celebru stomatolog, surprins însă în postura de POET. Cuvântul său e o viziune liberă şi incendiară, plină de forţă şi spirit. Sunt îngemânate aprecieri preţioase cu privire la puterea versului lui Vasile Burlui de a te transpune în propriul cosmos poetic, prin procedee personalizate, de la cele de conţinut până la cele de structură a versului, astfel că fiecare poem are o proprie structură care să sprijine ideea poetică. Temele celor 15 sale volume sunt fundamentale, dar exprimate conform interiorului spiritual al poetului, chiar şi prin antiteză, tocmai pentru expresivitatea, conciziunea imaginii poetice. 
  
Sunt adunate la un loc recenzii în două limbi, română şi franceză, semnate de nume de prestigiu ale literelor din toate zările Europei. Francezii Jean-Paul Gavard-Perret şi Luis Delorme, alături de profesorii români Constantin Frosin, Simona Modreanu, Iulian Popescu şi Marina Mureşanu-Ionescu, îşi exprimă gândurile despre opera poetului în limba lui Voltaire. Printre aprecierile elogioase aduse poeziilor lui Vasile Burlui sunt evidenţiate, mai ales natura umană, propria generozitate a poetului, pe care o cere pentru a străbate aridul ostilităţilor cotidiene. Poetul demonstrează în toate volumele pe care le semnează propria capacitate de a atrage cititorul, printr-un ritm trepidant al versului la transformarea luminii în cuvinte cucerindu-l cu propria viziune poetică. Asta deşi este arhicunoscut faptul că în artă este complicat când încerci să faci o conversie a abstractului, într-o unitate clară descifrabilă a unui tot. 
  
Vasile Burlui, omul modest şi pilduitor pentru urmaşi are ca scriitor gesturi decisive şi expeditive ale celor care prind şerpi, aspect provocat cu cele 372 de pagini ale compendiului de critică în care Pompiliu Comşa îi are companioni pe literaţii basarabeni Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija sau Andrei Dumbrăveanu. Primul consideră că per ansamblu ’’ceea ce reuşete pe deplin poetului este această atragere coparticipativă a cititorului la trăirile sale profetice şi în comunicarea/cuminecarea sa cu Dumnezeu sau în proiectarea spaţială a confesiunii’’. Prezent şi el la acest regal de poezie cu emblema suferinţei, Adi Cristi crede că, important, cel analizat ’’în felul lui urmează ideea despre artă a lui Celibidache care nu înregistra muzica, o dirija/cânta doar’’. Poezia lui Vasile Burlui este o stâncă de gheaţă sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelaţii dramatice şi îmbrobonate de o emoţie insesizabilă. Pentru criticul Pompiliu Comşa, ca toţi poeţii mari şi adevăraţi, Vasile Bului este un VECHI care stă printre noi. Un poet adevărat, dându-i acestuia semn de admiraţie în teatrul minţii. La Vasile Bului scrisul este ca o formă de manifestare a interiorului, rămănând, în opinia acestuia, un autor precum oracolul care vorbeşte doar când are ceva de spus. 
  
Pertinente sunt şi opiniile gălăţenilor Sterian Vicol, Viorel Dinescu sau ieşenii Alexandrina Ioniţă, Livia Iacob, Mina Maria Rusu, Ctainca Agache. Poetul şi criticul Paul Gorban îl apreciază ca ‘’poetul haosului de lumină’’, mai ales că pentru el drumul vieşii este drumul patimilor. Toţi sunt siguri că lecturând pomele lui Vasile Bului vor privi destinele ultime ale unor oameni pentru care noţiunile de patrie, de naţiune, de neam românesc, vor fi constituit cele mai înalte însemne. 
  
Pentru literaţii ieşeni de prestigiu, precum Nichita Danilov sau Cassian Maria Spiridon, opera concetăţeanului lor trăieşte plenar viaţa activă a locurilor şi este un seismograf sufletesc faţă de şcoală. Nimeni nu ştie când a apărut Vasile Burlui în spaţiul culturii române. Parcă există dintotdeauna. Este un om paşnic şi discret care trezeşte pasiuni violente. Unii îl admiră cu ardoare, îi citesc cărţile cu creionul în mână, subliniind anumite versuri. Alţii îl contestă furibund, exasperaţi de evidenţa talentului său. Concluzia se impune de la siune: literatura, în cazul său, este pusă în slujba literaturii. Din punct de vedere creativ, pentru noi seamănă cu Solomon Marcus, creatorul unei noi discipline, poetica matematicii. Cine le citeşte deopotrivă cu atenţie cărţile şi reflectează asupra fiecărei idei reprodusă în paginile lor, poate considera că a absolvit o facultate. Asta şi pentru că Vasile Burlui este un ludic care care ia joaca şi jocul în serios. Poetul vine dintr-o lume divină balcanică, cu piscuri şi riscuri, dar şi chemări şi ubicuitate. Totul ticăie ca o misiune din genune, individul având sclipiri/licăriri de magie. Cuvântul nu este numai al liniştii, ci şi acela folosit de poetul autentic care se luptă cu armatele dionisiacului ori cele ale apolinicului, rolul său fiind de veşnic apostol al iubiri, deşi în multe halte de creaţie boldul iubirii este parcă boldul morţii. Multe din poemele sale amintesc de rugăciunile călugărilor. 
  
Din solidul periplu la care Pompiliu Comşa ne-a primit cu pâine şi cu sare prin poezia lui Vasile Burlui, totul adunat între coperţile unei cărţi-eveniment, atât pentru autor, cât şi pentru critica literară dâmboviţeană, am lăsat mai spre finalul analizei noastre părerile a două personalităţi certe din domeniu. Voi începe cu regretatul critic Andrei Grigor, prea puţin exploatat de contemporani, care conchide despre Vasile Burlui ’’în literatura de azi, acest elegiac demn aduce naturaleţea versului şi a simţirii din care se făcea cândva poezia autentică’’. 
  
În aceeaşi consonanţă, Ioan Holban operează cu bisturiul deschis, afirmând că Vasile Burlui, chiar ’’dacă râmâne în elegie, scrie o poezie elaborată în orizontul unei constelaţii simbolice, dincolo de majuscule (Timpul, Spaţiul, Rege, Nemurirea, Sihăstria) care în poezie pot da imaginea unei discursivităţi de eseu filozofic. Vasile Burlui se transformă în propria poezie, asemeni unei efemeride triste cu suflet întinat, se regăseşte în simbolul christic al răstignirii când e secetă în ogorul de idei’’. 
  
Nu numai criticii francezi subliniază puterea de expresie a versului scris de Vasile Burlui, în condiţia în care poemul rămâne viu în toată plenitudinea sa. Sinteza aprecieriloe de către literaţii români, la rândul ei, are câteva repere: concizie, puterea transformăriii luminii în Cuvânt, cadenţa alertă a versului, profunzimea ideilor poetice exprimate, unicitatea surprinzătoare a formei, a structurii versului şi a relaţiilor material-spirituale. 
  
Limba română poate fi mulţumită ca patrie a tuturor românilor de aşa servitori smeriţi în talentul lor, ca Vasile Burlui, care, printr-un minimalism cumplit de muncit, redă într-un ritm mereu suprinzător, subiecte de o profunzime emoţionantă. 
  
Acad. Constantin Gh. MARINESCU, 
  
membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova 
  
Referinţă Bibliografică:
UN SERVITOR SMERIT AL LIMBII ROMÂNE* *’’VASILE BURLUI- un POET aparte’’ de Pompiliu Comşa / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2536, Anul VII, 10 decembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!