CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Aniversari >  





BABA NOVAC – CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE 1601- 5 FEBRUARIE 2017 de prof.univ.asoc.Pompiliu Comsa
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Baba Novac s-a născut în Serbia, în satul Porec (actual Donji Milanovac), pe malul Dunării, aproape de Cetatea Severinului, din mamă româncă (din familia Basarabilor) şi tată sârb, pretendent, într-o periodă, la tronul Serbiei. Baba Novac, eroul martir legendar, care îl numea pe Marele Voievod “IUBITUL MEU DOMNITOR”, a fost unul dintre principalii colaboratori apropiaţi ai Marelui nostru Voievod, Mihai Viteazul, pe competenţa, talentul şi devotamentul căruia Domnitorul s-a sprijinit. Este meritul marilor cârmuitori de popoare, care ştiu să se înconjoare de elemente reprezentative, de cei mai înzestraţi. Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul celor mai apreciaţi oameni ai lui Mihai Viteazul a fost în primăvara anului 1595. Baba Novac l-a însoţit pe „PE IUBITUL SĂU DOMNITOR”, în luptele sfinte mari de unire a Transilvaniei cu Ţara Muntenească şi apoi a Moldovei cu Transilvania şi Ţara Muntenească. 
  
Îl găsim pe Baba Novac alături de Mihai Viteazul, la lupta din 18/ 28 octombrie 1599, de la Şelimbăr, unde a dat chiar primul atac, şi victoria obţinută a însemnat Unirea Transilvaniei cu Ţara Muntenească.( Cronicarul maghiar contemporan Ştefan Szamoskőzy, despre lupta de la Şelimbăr, din „Culegere de texte pentru Istoria României” vol.1, de acad. Ştefan Pascu şi colaborator, pag. 96-98, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti – 1977).Baba Novac a fost alături de „IUBITUL SĂU DOMNITOR” , la intrarea falnică, în Alba Iulia la 1 Noiembrie 1599, aşa cum se vede în posterul expus. În anul 1600, Baba Novac a fost trimis de Marele Voievod, în Banat, în părţile Lipovei, unde a fost victorios în mai multe lupte. L-a însoţit pe „PE IUBITUL SĂU DOMNITOR”, în Moldova, unde Mihai îi încredinţase urmărirea lui Ieremia Movilă. Baba Novac a ocupat teritoriul Moldovei şi a instalat garnizoana în oraşul Iaşi. Îl găsim pe Baba Novac la lupte, la Mirăslău, apoi în apropiere de Ploieşti, apoi la Bucov, apoi la Curtea de Argeş. Marele merit al lui Baba Novac este acela că l-a ajutat pe Mihai Viteazul să facă PRIMA UNIRE POLITICĂ A ŢĂRII MUNTENEŞTI CU ARDEALUL ŞI MOLDOVA, ASTFEL, REFĂCÂND STATUL DAC DIN TIMPUL LUI BUREBISTA, DECENEU, DECEBAL. Ideea acestei prime Uniri a reînflorit în anul 1859 şi s-a finalizat în anul 1918. “ Cu începere din 3 februarie, porţile oraşului (Cluj-n.n.) au fost închise şi au rămas zăvorâte timp de patru zile, pentru a face imposibilă orice ingerinţă exterioară şi, mai cu seamă, pentru a împiedica răspândirea oricăror informaţii referitoare la evoluţia lucrărilor Dietei Transilvaniei”. Baba Novac a fost oferit nobililor Transilvăneni, de către generalul Basta, cu scopul de a recâştiga bunăvoinţa acestora şi a-i determina să-şi păstreze credinţa faţă de Împăratul Rudolf al II-lea. Se pare că, în cursul unei întrevederi cu Basta, Mihai ar fi exclamat: “Cine dracu sunt acei Rudolfi şi Cezari despre care îmi tot vorbeşte unul ca Basta?” Baba Novac împreună cu duhovnicul său Saski(Saşcă) au fost aduşi la Cluj, de soldaţi aflaţi în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 şi au fost arestaţi de Ştefan Csaky, condamnaţi la moarte şi executaţi în Piaţa Centrală a Clujului, la 5 februarie 1601, ora 10.00, prin ardere pe rug, împreună cu duhovnicul său sârb, Saski(Saşcă) şi apoi trupurile lor au fost înfipte în două ţepe, ridicate în apropierea Bastionului Croitorilor-locul Monumentului, de azi, al lui Baba Novac. Execuţia a avut loc în prezenţa Autorităţilor, nobililor şi a generalului mercenar Gheorghe Basta, care urmărise execuţia de la fereastra unei case din Piaţa oraşului. În timpul înfiorătorului supliciu al lui Baba Novac şi a duhovnicului său sârb, Basta privea acest “spectacol” de la una dintre ferestrele reşedinţei princiare. Generalul Basta s-a instalat la Cluj, într-o casă situată în actuala Piaţă a Muzeului, cunoscută, ulterior, sub numele de “Casa Basta”. La 7 februarie 1601, la ora 10.00 dimineaţa, generalul Basta a părăsit oraşul, fiind condus de către consilierii Transilvăneni, până la Poarta Ungurească (situată pe actualul Bulevard 21 Decembrie 1989, în apropierea Palatului Prefecturii). În august 1601, Mihai Viteazul şi Basta au intrat, împreună, în Cluj prin poarta Podului (situată pe actuala stradă, Regele Ferdinand, în apropierea sediului Poştei). 
  
În semn de cinstire a bravului său căpitan, ucis la vârsta de 80 de ani, Mihai Viteazul a înălţat, la 11 august 1601, un steag pe locul în care au fost traşi în ţeapă. Este o învăţătură pentru felul în care trebuie să ne cinstim eroii, martirii, cărturarii, veteranii, vârstnicii! 
  
În jurul moşiei dăruite lui Baba Novac, de către Mihai Viteazul, s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac. ( Istoria locuitorilor Clujului (XI), “Gazeta de Cluj”, pag 16, interviu cu dr. Tudor Sălăgean, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – Cluj –Napoca, în prezent director general al Muzeului Etnografic al Transilvaniei). 
  
Nicolae Bălcescu arăta: “/…/ acum românul s-a înfrăţit cu românul şi toţi au una şi aceeaşi patrie, una şi aceeaşi cârmuire naţională, astfel precum ei n-au fost din vremile uitate ale vechimei. Statul acesta nou are hotare naturale de minune, el e destul de puternic, pământul său destul de binecuvântat de cer, locuitorii săi numeroşi şi în mare parte omogeni; el poate trăi, a sta de sineşi şi a se apăra împotriva năvălirilor streinilor”. ( Ion Georgescu, “BABA NOVAC, legendă şi realitate istorică”, Editura Albatros, 1980). 
  
Eroul Baba Novac a fost unul dintre cei mai apropiaţi generali ai “iubitului său domnitor”. Luptele Domnitorului fiind legate de marea contribuţie a eroului Baba Novac, menţionăm lucrările incluse în cartea “CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIA ROMÂNIEI, VOL. 1”, autori acad. Ştefan Pascu, lector univ. Liviu Maior, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, lucrări care sunt şi parte a Expoziţiei “ISTORIA ROMÂNIEI ÎN IMAGINI ŞI DOCUMENTE”, alcătuită de noi şi expusă şi la Congrese Internaţionale, desfăşurate în România: - “Scrisoarea lui Andronic Cantacuzino cătră Petru Şchiopul desre numirea lui Mihai Viteazul ca Domn al Ţării Româneşti” 1593, noiembrie 14 , pg.90-91, - “Cronicarul Balthazar Walter despre lupta de la Călugăreni”. pg. 91-92, - “Cronicarul turc Kiatip Celebi în lucrarea sa, “Fezeke-I Tarih”despre victoria lui Mihai Viteazul de la Giurgiu”, 1595, octombrie 15, pg.92-93. - “În faţa pericolului otoman Mihai Viteazul caută să obţină sprijinul împăratului Austriei, Rudolf al II-lea “ 1598, mai 30/iunie 9, pg.93-95, - “Cronicarul maghiar contemporan Ştefan Szamosközy despre Lupta de la Şelimbăr”, pg.96-98, - “Hrisov de întărire a dreptului Mănăstirii Bistriţa de a strânge albinăritul; titulatura lui Mihai ca Domn al celor trei Ţări Româneşti “. 1600, iulie 27, Iaşi, pg.98, - “Însemnarea autografă a Voievodului Mihai Viteazul pe verso-ul textului în limba maghiară al unui protocol încheiat la 1600 cu imperiali, purtând şi semnătura autografă “Io Mihail Vodă”, 1600, iulie, - “Şi hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românească”, pg.98 , - “Cum povesteşte Mihai Viteazul şfârşitul stăpânirii sale în Transilvania”, pg.99-100, - “Cronicarul contemporan despre moartea lui Mihai Viteazul”, 1601, pg.100-101. 
  
Sne amintim cu acest prilej de toţi eroii neamului, voievozii, martirii, cărturarii, personalităţile, începând cu Burebista “cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia”, “stăpânind toată ţara de dincolo de Dunăre şi cea de dincoace” ( ISTORIA POPORULUI ROMÂN, sub redacţia Acad. Andrei Oţetea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970), Deceneu, Comosicus, Scorilo, Duras-Diurpaneus, Dicomes (anul 31 î.e.n.), Cotiso (29-28 î.e.n.), pe regele Decebal şi fratele său Diegis-moştenitor prezumtiv, Vezinaş, al doilea în rang după Decebal, pe toţi marii noştri înaintaşi, generaţia de la 1918, veteranii din cele două Războaie Mondiale, personalităţile de vârsta a treia şi a patra, pe toţi cetăţenii români . 
  
Mihai Eminescu arăta: „/.../ Însă generaţiunea ce creşte (generaţia tânără de azi-n.n.) are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui”/..../ „O întrunire /.../ar putea să constituie şi altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, rectificarea trecutului” /..../ „Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la care se mărgineşte oricine din noi”. ( Mihai Eminescu. Scrieri esenţiale. Vol. 5 Corespondenţă. Ed. Fortuna, 2003) Fundamentale sunt ideile eminesciene despre tineri: “Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica (ştiinţa şi arta conducerii societăţii româneşti – n.n.) ce se face azi în România /…/ adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni /…/”. Eminescu ţinea atât de mult la această ideie încât spunea “/…/sufletul meu ţine ca la el însuşi”. Eminescu definea : “Vorba nu e decât o unealtă pentru a exprima o gândire, un signal pe care-l dă unul pentru a trezi în capul celuilalt, identic, aceeaşi idee şi când suntem aspri, nu vorbele, ci adevărul ce voim a-l spune e aspru”. (Statul 1. Funcţiile şi Misiunea sa. M. Eminescu. Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1999, pg. 70). De asemenea, Eminescu mai definea : “Educaţiunea e cultura caracterului, cultura e educaţiunea minţii. Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea “. (M. Eminescu, Statul, I. Funcţiile şi misiunea sa, Ed. Saeculum I.O. , Bucureşti, 1999). Poetul Naţional a avut cele mai înalte reflecţii: „De ce Hristos e aşa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voinţe imposibilă. Când iubirea este, şi ea este numai când e reciprocă, şi reciprocă absolut va să zică universală. Când iubirea e, cearta e cu neputinţă, şi de e cu putinţă, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite şi mai adânci încă de cum fuse- nainte”. 
  
Prof. univ. Asoc.Pompiliu COMŞA, Universitatea APOLLONIA Iaşi 
  
Referinţă Bibliografică:
BABA NOVAC – CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE 1601- 5 FEBRUARIE 2017 de prof.univ.asoc.Pompiliu Comsa / Pompiliu Comsa : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Pompiliu Comsa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Pompiliu Comsa
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!