Această cetate incapabilă de idoli
în care trăim înălțați pe ruguri,
în care nimeni nu pune întrebări
când ești ademenit cu struguri.
În această cetate onoarea s-a transformat
într-un vis uitat în iarna polară,
iar adevărul a fost amestecat
într-o ploaie scurtă de vară.
Eram tânăr când am mers să urmăresc himera
tot sperând că voi urmări un gând,
dar nu... până și marea are o limită
iar onoarea a pierit între timp pe pământ.
Mă doare carnea sfâșiată de vulturi
focul a fost promis de Prometeu,
iar vulturul onoare este singur
dar a fost înghițit chiar de zei.
