CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Credinta >  





PATRIA MEA, ROMÂNIA - VOL. I - PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI *** XIV ***

 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI  
 
 
 
*** XIV ***  
 
 
 
“Patria, pe la IZVOD, mă cheamă pe-o Tăcere, la tânguirea-i,  
 
Cum Sufletu-mi, pre-a Morții Limbe-‘i, subt Spada-I, stihuirea-i.  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
(mi-o-auz’ a-‘mi zîce, Patria, pe la IZVOD, pe unde tânguirea-i,  
 
Dintr-un IZVOR, Tăcerea-I ce alt Izvor o arevarsă-o LIMBĂ;  
 
Pre-a Morții Limbe, Spada-I, cum lacrima, din stihuirea-I,  
 
Adânca-I Revărsare de mă-înToarnă cum o apreschimbă)  
 
.Tăcere.  
 
... Când Totul tace și împregiur, Nimicu-i, o-a-pătrunde,  
 
O Liniște aparte-I cum poartă-înspre Adâncu-I;  
 
Nemica sunt cum tot ce nu-i ce-i este-a fi, căci, unde,  
 
Pe unde, oare, adormit-am, sub Oblâncu-I?!..  
 
  • Și cum de poposit-am, aice pe-unde nu-’s
Decât ceea ce-mi pare-a fi că sunt și-am spus?..  
 
Că gura-mi, amuțit-a, cum Moartea, o vorbit-a,  
 
Iar trupu-mi, împietrit-a, Tăcerea când sorbit-a  
 
Șă nimenea, nu mi-o azîs unde-am ajuns...  
 
Dar ce a mă așterne, aice unde fost-am  
 
Numaidecât o clipă, ce o-alta a desprins,  
 
Fără de alte-a cerne aceia-’n care-mi dam  
 
O ultimă suflare, a liniștii coprins?!  
 
Nemic a ști de mine cum tot a mă reda-m-a  
 
’Tra Firei împletire, întru-a gândi că nu-’s  
 
Decât tot ce mi-a prinde, ori cum mi-o destrăma,  
 
Tăcere-a-mă cerca-va, de ce-’s precum o spus,  
 
C’-aș fi precum mi-’i scris, orice o a vede-m-a,  
 
De unde sunt și cui nemica-le-i adus,  
 
Spre clipa-’i d’-altă Clipă, o păstra-m-a?!..  
 
O! Moarteo, da’ cine-aș mai fi eu,  
 
Aice, subt pământ, și-o Cruce, peste mine,  
 
Fără de Patria-mi, iarba crescând mereu,  
 
Și nucul drag în leagăn a mă ține?!..  
 
O, Moarteo! Nimica n’-aș mai fi,  
 
Fără de PreaBunul Dumnezeu!..  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
SLAVĂ ȚIE, IISUSE HRISTOASE, DUMNEZEULE!!!  
 
O Gură-I Glasul Cel Stihuitor, cum PreaÎnalta-I CRUCE, Luminarea-I,  
 
IZVORUL VIEȚII, A O LIMBA-I, ÎNȚELEPCIUNEA-I,  
 
Pe la IZVOD, O A Revarsă. TĂCEREA-I cea mai mică picătură.  
 
  • Patria, sărmana, tânguind încetișor, Suflet de Român, ades acată –
Ce-’mi arde mie a-întrebe-o, cum de pe toate le-amuțea, TĂCEREA?!..  
 
Departe-a lumei, sunt, să plâng și eu ușor, la toate ce-’mi arată,  
 
Când a-’mi întinde mâna, o a-revarse spre un alt Izvodu-I, Zîcerea,  
 
Cum cea mai mică-I picătura-I, dintr-o TĂCERE, alta, înșirată:  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
(mi-o-auz’ a-‘mi zîce, Patria, pe la IZVOD, pe unde tânguirea-i,  
 
Dintr-un IZVOR, Tăcerea-I ce alt Izvor o arevarsă-o LIMBĂ;  
 
Pre-a Morții Limbe, Spada-I, cum lacrima, din stihuirea-I,  
 
Adânca-I Revărsare de mă-întoarnă cum o apreschimbă)  
 
Patria, pe la IZVOD, mă cheamă pe-o Tăcere, la tânguirea-i,  
 
Cum Sufletu-mi, pre-a Morții Limbe-‘i, subt Spada-I, stihuirea-i.  
 
.Tăcere.  
 
Mulți la vorbe, s-or priceapă, da la chietre, nicidecum,  
 
Că mai chiatră-i chiatra ceia, care-o țîn în mâni, acum.  
 
O atât-avere, am, precum palma, mi-o-acuprins-o,  
 
Dintr-a-i plânsetului glas care n-am uitat nicicum,  
 
Căci o-atăcere-’i toată, cum a-i fi din tot, ales,  
 
Iară clipa-i doar o poartă spre Izvoru-i vers,  
 
Tra revărsării scumpe de-adâncuri care țes  
 
O limbă cum pre-a Limbei, din Izvodirea-i, ies,  
 
Cum sânte glasuri mii, ori altele de-au mers  
 
La sufletu-mi a-mi cate ce-a lumei o a les,  
 
Din chietrele strivite, cari nu m-o-întrebe ce-s,  
 
Cum nici a mi le-așterne pe unde-’i trec, pe drum,  
 
  • Iar colo, la răspântii, nime-a mai știe cum
Și nici de ce, ori dacă o ars ceva, acum,  
 
Din urma-mi, a căta-va, când ce-o rămas, îi scrum...  
 
O! Moarteo, da’ cine-aș mai fi eu,  
 
Aice, subt pământ, și-o Cruce, peste mine,  
 
Fără de Patria-mi, iarba crescând mereu,  
 
Și nucul drag în leagăn a mă ține?!..  
 
O, Moarteo! Nimica n’-aș mai fi,  
 
Fără de PreaBunul Dumnezeu!..  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Patria, pe la IZVOD, mă cheamă pe-o Tăcere, la tânguirea-i,  
 
Cum Sufletu-mi, pre-a Morții Limbe-i, subt Spada-I, stihuirea-i.  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
(mi-o-auz’ a-‘mi zîce, Patria, pe la IZVOD, pe unde tânguirea-i,  
 
Dintr-un IZVOR, Tăcerea-I ce alt Izvor o arevarsă-o LIMBĂ;  
 
Pre-a Morții Limbe, Spada-I, cum lacrima, din stihuirea-I,  
 
Adânca-I Revărsare de mă-înToarnă cum o apreschimbă)  
 
.Tăcere.  
 
... Când iastă chiatră tace și împregiur, Nimicu-i,  
 
O Liniște aparte, mă poartă-înspre Adâncu-mi;  
 
Mă aflu tot ce nu-’i ce-’i este-a fi, ca Tâlcu-I,  
 
O vreme, de-adormit-am, eu tot ’tra colo, zacu-i,  
 
Cum zîcerea-’i aceea pe unde ades, tăcui,  
 
Un tot, nemicului, îndată de aruncu-mi  
 
A-’mi asculta o clipă, Sufletu-’n iatacu-i,  
 
Ca-’n plângerea aceea care-o tâlcui,  
 
Pe subt Oblâncu-I, un vers, al nimănui...  
 
  • Și cum de poposit-am, aice pe-unde nu-’s
Decât numai ce-’mi par a fi și nici a mă-întreba  
 
Dacă mai sunt și-am spus de oi mai ști ceva,  
 
Când gura-mi, amuțit-a, într-a Tăcerii, dus,  
 
Iar Moartea, de-o vorbit-a, la nimenea, de-o spus?!..  
 
Or glasul, împietrit-a, nemicu-a s-a-întreba  
 
De oare ce-o sorbit-a, cum totu’ o-a-zîce-va,  
 
Precum aici s’-așterne un vers al cărui fost-am  
 
Numaidecât o clipă, ce o-alta a desprins, –  
 
Dar altu-’mi vină, dară, a cerne tot ce-i dam:  
 
O ultimă suflare, blândă, de-o Liniște-acuprins...  
 
O! Moarteo, da’ cine-aș mai fi eu,  
 
Aice, subt pământ, și-o Cruce, peste mine,  
 
Fără de Patria-mi, iarba crescând mereu,  
 
Și nucul drag în leagăn a mă ține?!..  
 
O, Moarteo! Nimica n’-aș mai fi,  
 
Fără de PreaBunul Dumnezeu!..  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
.Tăcere.  
 
Mulți la vorbe, s-or priceapă, da la chietre, nicidecum,  
 
Că mai chiatră-i chiatra ceia, care-o țîn în mâni, acum.  
 
O atât-putere am, precum palma, mi-o-adesprins-o,  
 
Dintr-un glas tânguitor ’tra a nu-l uita nicicum,  
 
Căci o-atăcere-i tot, cum inima, mi-o-aprins-o,  
 
Cu stihu-i care-o poartă mereu pe-acelaș’ drum;  
 
Acolo-am mas de-o vreme, unde Izvoru-’i vers,  
 
’Tra revărsării scumpe de-adâncuri pe-unde ies  
 
A Limbei, glasuri, mii, din Izvodirea-i rece,  
 
Cum Spada-I pre a Morțîi ce-o altă LIMBĂ sece,  
 
  • Când totul, supt sorbirea-I, a vie cum o plece,
Ori strige cum muțească, de clipa-le a trece,  
 
La sufletu-mi, a-mi cate averi ce o ales,  
 
Din chietrele strivite, cari nu m-o-întrebe de-’s,  
 
Cum nici a mi le-așterne unde petrec, acum,  
 
Cu glasu-mi la răspântii, de nime-a știe cum  
 
O clipă, fost-am eu, departe ca să fiu,  
 
În lumea lor, da-într-alta, a nu rămâne ici,  
 
Decât numai ce-’n palmă, iaca, o a țiu,  
 
Că nu toți ar cunoaște-o, cum o-a zîce nici,  
 
De ce s-o întrebat-a spre ce o a răspuns-a,  
 
Ori cum o amuțît-a, la ce i-o a pătruns-a...  
 
O! Moarteo, da’ cine-aș mai fi eu,  
 
Aice, subt pământ, și-o Cruce, peste mine,  
 
Fără de Patria-mi, iarba crescând mereu,  
 
Și nucul drag în leagăn a mă ține?!..  
 
O, Moarteo! Nimica n’-aș mai fi,  
 
Fără de PreaBunul Dumnezeu!..  
 
.Tăcere.  
 
Suflete al meu, roagă-te:  
 
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”  
 
(mi-o-auz’ a-‘mi zîce, Patria, pe la IZVOD, pe unde tânguirea-i,  
 
Dintr-un IZVOR, Tăcerea-I ce alt Izvor o arevarsă-o LIMBĂ;  
 
Pre-a Morții Limbe, Spada-I, cum lacrima, din stihuirea-I,  
 
Adânca-I Revărsare de mă-înToarnă cum o apreschimbă)  
 
.Tăcere.”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2018 ©Th3Mirr0r  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
PATRIA MEA, ROMÂNIA - VOL. I - PLÂNGEREA ȘI TÂNGUIREA PATRIEI *** XIV *** / Petrea Marian Iulian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3577, Anul X, 16 octombrie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Petrea Marian Iulian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petrea Marian Iulian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!