CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Credinta >  





BINECUVÂNTARE - Vol. I - [XI] - “Glasuri, avem!..”

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
BINECUVÂNTARE – Vol. I  
 
[XI] – “Glasuri, avem!..”  
 
 
 
"Glasuri, avem, a rosti –  
 
Câte în lună și-n stele,  
 
  • Căci nu mai putem povesti
Cum ne-ar fi fără ele;  
 
Ba nici nu știm ce-s acele,  
 
  • Dar noi pe rând, ne-om vesti
Că luminând fărâmele,  
 
Glasuri avem, a rosti!..  
 
 
 
 
 
Or câte, nu scriem, de zor,  
 
Despre tot ce ne pare a fi  
 
Că e mai greu, sau ușor,  
 
  • Când chiar și făr de-a mai ști
De au sau nu, sensul lor,  
 
Din nimicu-le-a însǔșǐ  
 
Fie pe rând, ori în cor:  
 
Glasuri avem, trec în zbor!?!..  
 
 
 
 
 
Se răsfrâng, purtând rostul lor,  
 
A ne spune-apoi că mai știm  
 
Ce-i această trecere-n zbor,  
 
  • Că-ntr-o zi nici n-o să mai fim,
Cum ușor ne va fi izbutim  
 
Ce nu-i greu la acei ce le vor;  
 
Glasuri avem, să rostim!..  
 
 
 
 
 
Când mai scump, la vedere, apar,  
 
Vrem, nu vrem scriem toți că nu știm  
 
Decât tot ce am spus că ne par,  
 
  • Și nimic de la-acestea, clintim,
Poi în cor: în zadar, în zadar,  
 
Scriem noi, că prin ele-înmulțim  
 
Înșelări de n-avem habar;  
 
Glasuri avem, ne mințim!  
 
 
 
 
 
Avem tehnici la scris și umbrim  
 
Tot ce nu știm că nu-i ce nu e  
 
Decât alt ce zadarnic scumpim,  
 
Rost la setea de viață o-a be’  
 
Chiar de zicem că: iată, grăim!  
 
Însă nime’ dintr-ast’-a mai vre’  
 
A mai scrie că nicicum n-o trăim;  
 
Glasuri avem, la – de ce?! –  
 
 
 
 
 
Da. De ce, chiar așa! De ce nu-i  
 
Viața toată, cum ne-o dorim?  
 
  • Și pe rând, atârnând-o în cui
Ne trezim că degeaba murim,  
 
Tot mai lesne-i a scri’ nu știu cui  
 
Spre ce grabnic din mâne zorim  
 
A rămâne în van, nimănui:  
 
Glasuri avem, nu le știm!  
 
 
 
 
 
Cum să știm, când noi credem ce vrem?!  
 
Tot ce pare c’-am ști, noi chiar credem!  
 
Făr’ de-a mai fi precum cei care gem,  
 
Când de milă, ne plâng, noi să râdem,  
 
  • Dar nu știm că nu de noi ei se tem,
Ci de crunta-ne soartă ce-o plângem,  
 
De tot cerem spre alții blestem;  
 
Glasuri avem, nu le strângem!  
 
 
 
 
 
Înșelându-ne-amarnic de zor  
 
Scriem tot nimicul să-l credem!  
 
Iar cuvintele grele, ne dor...  
 
Flori pe-un mormânt, nu vedem,  
 
Cum nici auzi lacrima lor,  
 
Dar la târguri, iute, ne strângem,  
 
Poi într-un cor, tuturor:  
 
Glasuri avem, hai le vindem!  
 
 
 
 
 
Hai, cu spor, cu spor, pe tarabe!  
 
Scumpeturi cum n’-ați mai văzut!  
 
Cu stofe din basmele-arabe,  
 
Dintr-a zeilor mâne-au căzut!  
 
Hai, nu mai stați, minți firave!  
 
Cumpărați, că prețu’-am scăzut!  
 
  • Iar clopotele seci sună grave:
Glasuri avem, au zăcut!..  
 
 
 
 
 
Nu mai știm decât scrie în grabă  
 
Cuvinte ce nu știm ce sunt,  
 
C’-apoi, dintr-o slovă arabă,  
 
Să spunem la toți, pe pământ:  
 
Ce-‚’s acestea, de par că întreabă  
 
Dac’-am fost pe rând la mormânt?!  
 
Hai, la muncă, nu stați! Hai, la treabă!  
 
Glasuri avem, vorbe-n vânt!  
 
 
 
 
 
Nu mai știm decât vorbi în zadar,  
 
De tot ce numim tr-un cuvânt,  
 
Zace-n spumosul pahar,  
 
Ridicat a plini-n legământ,  
 
Strivind dintr-al buzei hotar  
 
Ceea ce-apare că-i cânt:  
 
Glasuri avem, fără har!  
 
 
 
 
 
Hai, le-ascultarăm de-o vreme!  
 
Sătui suntem de poveștile lor,  
 
De Dumnezeu nu ne-om teme,  
 
Căci credem științele-acelor  
 
Ce vin a ne puie în teme  
 
Cu planuri mărețe și vise în zbor  
 
Spre patimi, spre pofte, și lene!  
 
Glasuri avem, pe cântar!  
 
 
 
 
 
Mari sunt științele voastre!  
 
Noi tehnici, voi scrieți de zor,  
 
Ca s-astupe gurile noastre,  
 
Cu tot ce-i în vremi, peritor!  
 
Talente a zice că-s astre,  
 
De-o seamă, scriind, până mor,  
 
Strivite sub ceruri albastre,  
 
Că totul era muritor; -  
 
Glasuri avem, stânci sihastre!  
 
 
 
 
 
Nu-i așa că de fiare vă temeți,  
 
Când treceți prin munții cărunți?  
 
Numai privindu-le, gemeți,  
 
Fugiți, ori v’-ascundeți subt punți!  
 
De Dumnezeu, nu vă temeți,  
 
O, voi, oameni mari, dar mărunți!  
 
Cum treceți, prin viață, drumeți,  
 
Rătăcindu-vă-n popasuri de frunți!  
 
Glasuri avem, o, voi, bieți!  
 
 
 
 
 
O, voi, bieți muritori, ce sunteți!  
 
Vrednici de milă și plâns,  
 
Când cu ocară lumea, de-o împleți!  
 
Osândă, spre cinste, ați strâns,  
 
Zadarnic, de toate vă plângeți,  
 
Dară inima voastră-n ascuns  
 
Blestemuri trimite-n săgeți!..  
 
Glasuri avem, îndeajuns!..  
 
 
 
 
 
Ce lesne-i otrava a scrie-o,  
 
Cu gustul de moarte pe buze,  
 
  • Înșelarea, cine-a mai ști-o,
Cercetându-vă scumpele muze?!  
 
Iar durerea-vă, cine, a ție-o,  
 
Când pe voi, lacrimi, v-amuze?!  
 
Inima-împietrită, Doamne, învie-o,  
 
Glasuri avem, n-avem scuze!  
 
 
 
 
 
Colo-n tribune, de-o seamă,  
 
Corbii, la sfat, spre o pace,  
 
Mulțimea cea tristă de cheamă;  
 
Toți în cor, uneltesc cum or face  
 
Alte legi, teorii, făr’ de teamă  
 
Că Dumnezeu îi privește și tace.  
 
Sărmanii, într-o zi vor da seamă!  
 
Glasuri avem, a ne zice; -  
 
 
 
 
 
Și clopote-adânc glas vibrează,  
 
Peste-această întinsă cetate,  
 
Ca puținii rămași ce cutează  
 
A-înfrunte mulțimile toate,  
 
Când sabia minții retează  
 
A lor urzeli blestemate,  
 
Să stea cu inima trează:  
 
Glasuri avem, înstelate!  
 
 
 
 
 
L-aceia Cuvântul le poartă  
 
În suflet, mereu, mângâieri,  
 
Deși văd adesea ce moartă  
 
E lumea de azi cum și ieri;  
 
Deplâng întristați a lor soartă,  
 
Știindu-le crunte dureri,  
 
Așteptându-i să vie la poartă;  
 
Glasuri avem, în tăceri.  
 
 
 
 
 
Pentru voi, nebunilor, plângem!  
 
Dar n’-aveți simțuri, a ști  
 
Despre durerea ce-o frângem!  
 
O clipă, măcar de-ați simți,  
 
Cum în brațe vrăjmașii ne strângem!  
 
Măcar pentru-acestea, de-ați fi  
 
Lângă noi, cei ce inimi vă ungem;  
 
Glasuri avem, a iubi!  
 
 
 
 
 
Biserica-i plină de sfinți.  
 
Peste lumea aceasta, cuvântă.  
 
Vin copii însoțiți de părinți,  
 
Iar preoții binecuvântă;  
 
Prin lume, rămân suferinți,  
 
Cu vremuri ce trec și le cântă.  
 
Prin cimitirele vechi și cuminți,  
 
Glasuri avem, a le cere  
 
Binegrăitoarea Tăcere.  
 
Noi, ascultăm.  
 
Sfînta Cruce Învierea o cântă!..“  
 
 
 
 
 
2019 – 2020 ©Th3Mirr0r  
 
Referinţă Bibliografică:
BINECUVÂNTARE - Vol. I - [XI] - “Glasuri, avem!..” / Petrea Marian Iulian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3427, Anul X, 19 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Petrea Marian Iulian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petrea Marian Iulian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!