CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Credinta >  





BINECUVÂNTARE - Vol. I [X] - “Mulți vorbesc, puțini cunosc”

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
BINECUVÂNTARE – Vol. I  
 
[X] – “Mulți vorbesc, puțini cunosc”  
 
 
 
"Mulți vorbesc, puțini cunosc –  
 
Spune vorba poporană  
 
Ce mai toți o recunosc,  
 
Dară vuie darabană!..  
 
Cându-i sare pe o rană,  
 
Ori vro sabie tăioasă  
 
  • Retezând a lor profană
Luminare scânteioasă,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!.. –  
 
 
 
 
 
Da. Așa-i. Că din povață,  
 
Câți nu vor a-și perinda  
 
Noi-talentele pin piață,  
 
La mulțimi a colinda:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!.. (?)  
 
  • Și atunci, pe rând, învață,
Dintr-această trufanda  
 
Tot ce place lor că-i viață  
 
  • ’Poi își zîc, tr-aprofunda:
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ba din ceste chilipiruri,  
 
Vorbăraia-n van să tinde,  
 
Unii l’-alții, suveniruri,  
 
  • Iar când minți s-or mai destinde,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Sfaturi multe.. șiruri, șiruri,  
 
Fericirile-a-și coprinde,  
 
Bănăret, ospeță, triluri,  
 
Când iluzia li-o-întinde:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Dintr-această hărmălaie  
 
Care-acoperă cetatea,  
 
  • Dintr-atâta apăraie,
Uni revarsă plinătatea,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
De mai știu ce-i bunătatea,  
 
Ori a inimeni văpaie,  
 
Lămurită-n scumpătatea  
 
Vremilor ce li-o înmoaie,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Însă nime, vreo pricină,  
 
A-și căta l’-a să-întreba,  
 
De-are – ori nu are vină,  
 
Ci din creștit l’-aproba:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
O idee-n rădăcină ?! –  
 
Cini mai vre a să-înjgheba,  
 
Cercetând-o-n fum și tină,  
 
Când o lume-i înrobea?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
O! Pe câtă bucurie  
 
Pentru traistă, - pentru pântic,  
 
Dintr-aceast visătorie  
 
Ce-i îmbată-n danț și cântic,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
De le-o spui, pe dat, furie,  
 
Nebunie-n voalul antic,  
 
  • Ca-ntr-o înșălătorie
Din estaticul țărm pontic;  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Iac’-așe! S-adun pin târguri,  
 
Cercetând de zor tarabe,  
 
Cu priviri strivite-n pârguri  
 
Spre-însămnările arabe:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
  • Și cu glasuri moi, or grave,
Cari la sfada-le prind muguri  
 
Buzunarelor firave,  
 
Când limbi multe, făr’ de guri,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Clopotele din biserici,  
 
Lung străbat, prin lumea lor;  
 
Ei.. în schimb, cu ochi himerici,  
 
Vând și cumpără de zor; –  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Ori la baruri, șed colerici,  
 
Povestind ceva ușor: –  
 
Ce sunt sfintele biserici?!  
 
Niște basme, până mor; –  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Da. E trist. Că l’-adevăruri,  
 
Câți, să-încumet’-a cerca?!  
 
Cât cuprinzi tr-aceste vaduri,  
 
De chiar vrei a-ți cerceta,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Eu nu voi neadevăruri.  
 
Ci-n dureri a mă-încerca,  
 
Tot fugind d’-aceste iaduri,  
 
Patimi, pofte-a-mi înceta.  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Poți vorbi de Dumnezeu,  
 
Când n-ai loc în lumea lor,  
 
Încercând să fii mereu  
 
Însetat de-același dor?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
  • Că numai atunci când mor,
Își aduc aminte, greu,  
 
Cum zădarnic vis, ori zbor,  
 
Or cuprins; - și zic și eu:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Nu, nu poți. Că nu-i nici chip  
 
La aceste-a cugeta –  
 
Ci numaidecât un pic  
 
Inima, a-ți săgeta:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Oare, viața-mi, s-o găta,  
 
Fără ca să știu nimic,  
 
  • Ori, cine m-o învăța
Eu să fiu acel mai mic?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
No! Ce lesne-i a vorbi  
 
Despre viață, pe-o părere;  
 
Dar când timpul, s-a sorbi,  
 
Îți vei spune, cu durere:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Suflete, cât vei orbi,  
 
Când doar patimi și plăcere,  
 
Pofte care te-or robi,  
 
Pân’ redus la o tăcere,  
 
  • Mulți vorbesc, puțini cunosc!.. –
 
 
 
 
Greu la vale, greu la deal!  
 
Muncă multă, cât robie!  
 
Ce progres! Ce ideal?!  
 
Ca să spui, prinzând mânie:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!.. (?!)  
 
Doamne, câtă nebunie!  
 
Îi un vis, - ori e real?!  
 
  • Tristă înșălătorie,
Când la mal, - când pin val,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ah, mai poți, vro cugetare,  
 
A schimba, din tot ce-i scris,  
 
Dintr-această sângerare,  
 
În lumescul paradis?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Poți să-întrebi pe fiecare,  
 
  • Noi păreri vor fi descris
Într-o fadă încercare  
 
Tot ce mințile-au omis:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ce lumească-împărăție!  
 
Doar să vrei să fii mai bun,  
 
Ori trimes la soldăție,  
 
Să nu spui că știi tu cum  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
  • Că atunci vei fi nebun,
Ori trimes spre abație,  
 
A surâde când îți spun  
 
O idee-într-o beție:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Nici n-ai mai avea un loc  
 
Pe acest pământ – al lor –  
 
Ce-l urnesc din loc în toc  
 
Când din mâne, dând de zor,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Ce durere, și ce dor!  
 
Când în apă, când în foc,  
 
La robie până mor,  
 
Tr-a mai zice-într-acest joc  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
  • Însă viața de-i o joacă
Pentru cei cari tot vorbesc  
 
Ce-or să dreagă, ori cum facă  
 
  • Și-n idei nu mai sfârșesc,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Mari la sfaturi, creiri sacă,  
 
Pe o lege de-și tocmesc  
 
Vremurile care-or treacă,  
 
  • Iar cu duhul cel lumesc,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ce mai poate spune-acela  
 
Cari la stane nu să pleacă?!  
 
Lumea i-întindea dantela,  
 
  • Ori cu sabia-i, din teacă,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Nici că mai știam - și chiar că!  
 
Cini mai poa’ să țîie vela,  
 
Când tr-aceste mări se ’neacă,  
 
De nu vede faru’ cela?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ce robii, - și-atâta trudă,  
 
Pentru-aceast’ Deșertăciune!  
 
Nime nu mai vrea s-audă  
 
  • Decât când.. cu-amărăciune,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Zic – cu mintea me’ cei crudă,  
 
Fără de supărăciune,  
 
Ca un munte care rabdă,  
 
Păcătosul mărăcine:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Dar.. nimic! În juru-mi, larmă.  
 
Toți vor s-aibă lumea lor.  
 
Pentru ce atâta zarvă,  
 
Chinuială și omor?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
  • De i-aș întreba ce vor –
Eu, un vierme. Nu. Ci, larvă!  
 
Ca să aflu-n glasu-acelor  
 
  • Tîlcul vieții-a lumii cor,
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ce mi-ar spune, nalții dascăli,  
 
Care scriu de zor a legii  
 
Luminare-a iscăli?!  
 
Pentru toți, a vază regii:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Ce vă place-a păcăli  
 
Lumea-întreagă pe-o idee,  
 
Când spre idoli noi a fi  
 
Ca în vechea Galilee!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Învățați într-ai minciunii,  
 
Tot spetindu-vă de zor  
 
Cu palate-întinăciunii,  
 
Steaguri fluturând amor,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Roade-alesă stricăciunii  
 
Ați cules dintr-acest dor  
 
De o lume-a rătăcirii  
 
Ce tot împleți, când în cor,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Prunci, crescut-au făr de-a ști  
 
Despre Bunul Dumnezeu,  
 
Învățați l’-a să sfădi  
 
Pe-o idee, - de-un ateu!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Ce vor face când or fi  
 
Fără niciun Dumnezeu?!  
 
Ah, ce lesne-a osândi,  
 
Pare-acestora, la greu!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Să crești prunci, ca să-i dai morții,  
 
Ori spre-a iadului durere?!  
 
Învățați a fi ca frații  
 
La ucideri, jaf, plăcere?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Să crești prunci, a face-avere,  
 
Aruncându-i către alții,  
 
Pe-o robie de a-și cere  
 
Libertatea-n ceasul vieții?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ah, ce trist! Să-i naști spre moarte,  
 
Povestindu-le mereu  
 
Că e bine să se poarte  
 
Făr a ști de-un Dumnezeu?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Să le spui, când li-i mai greu  
 
C-așa lumea se împarte,  
 
Cum statui într-un muzeu  
 
A mai scrie câte-o carte?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Ce amar, să-i dai pieirii,  
 
Pe un vis – când vreun ateu,  
 
Soarta sa, nenorocirii,  
 
Bârcâind de zor mereu,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
  • Ori să urme ca un zeu
Legile ticăloșirii,  
 
Strivind tot sub sceptrul său,  
 
Pe-alți a-i da de vii robirii?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Da. E trist. Să naști un prunc,  
 
Ca să-l lași precum o piatră  
 
Care vremile o-arunc  
 
Unde iadul arde vatră?!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Ah, privește-atunci adânc  
 
La un câine care latră,  
 
Poi întreabă câte-un țânc,  
 
Ori pe cei ce stau la șatră:  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc?!..  
 
 
 
 
 
O! Ce-amar - și câtă jale,  
 
Când la unii, când la alții;  
 
Când te vezi cu ei pe cale,  
 
Arătând spre munții-nalții,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Înfrățindu-te cu nații,  
 
Printre văi, pornind agale,  
 
Împărțind a tale rații  
 
De merinde ori pocale,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Poi încerci și cu aceștia  
 
A vorbi de Dumnezeu,  
 
Chiar când nimeni nu știa  
 
Cum privind spre ei mereu,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Însă vor robii, - și-i greu,  
 
Cugetând l-apropria,  
 
De nu ești ca dânșii-ateu,  
 
Ori spre zei iradia;  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Dacă este a vorbi,  
 
Despre tot ce place lor,  
 
A-i vedea cum ți-or sorbi  
 
Glasul tău poruncitor,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
La plăceri, a te orbi,  
 
Cu vreun duh strălucitor,  
 
Ori la patemi, a robi,  
 
Ca un veșnic muncitor,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Și ce trist! În pieptu-ți arde  
 
Cu durere-a tale pricini;  
 
Ce mai cugeți tu, o, barde,  
 
  • De vei vrea să spui, la cini?!
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Iaca, icea-n mărăcini,  
 
A vezi lacrimele crude,  
 
Pe-unde vin sălbăticiuni,  
 
A se cheme ție rude!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Când te-însinguri, ce priceperi!  
 
Poți cu toate, să grăiești,  
 
Că-într-aceste-lea-s-începeri,  
 
De vei vrea tot să trăiești!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
Când mândria ți-o strivești,  
 
Abia-atunce, făr de temeri,  
 
Învățând ca să iubești  
 
Și-Adevărul să îl aperi,  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
 
 
 
 
Lăsând ale lumii toane,  
 
Sufletu-mi să întrista; –  
 
Lumesc duh mă-înstrăina  
 
De-a Bisericii limane  
 
  • Unde sfintele icoane
Parcă-mi spun pe limba mea:  
 
Haide, vino, nu mai sta!  
 
-  
 
Vai, nimic nu știu, o, Doamne!  
 
Mulți vorbesc, puțini cunosc!..  
 
-  
 
Cugetând la toate-acestea  
 
Acum scriu: nimic nu știu, -  
 
Ce mi-s vorbele-n povestea  
 
Depănându-se pustiu?!.. “  
 
 
 
 
 
2019 – 2020 ©Th3Mirr0r  
 
Referinţă Bibliografică:
BINECUVÂNTARE - Vol. I [X] - “Mulți vorbesc, puțini cunosc” / Petrea Marian Iulian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3421, Anul X, 13 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Petrea Marian Iulian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petrea Marian Iulian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!