CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Credinta >  





IZVODUL - Vol. II - [ III ] - *** Spre această-înțelepciune ***

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IZVODUL – Vol. II  
 
[ III ]  
 
 
 
*** Spre această-înțelepciune ***  
 
 
 
“Spre această-înțelepciune care lumea o invocă  
 
De milenii adormindu-și sufletele, înșelării,  
 
Cu-învățații-întunecimii, în zadar de se provocă,  
 
De n-o scot nicicum la capăt cu răspunsul întrebării,  
 
Ochiul meu privește tainic vrafuri cum își scotocesc,  
 
Încleștându-și mâini sfrijite pe altarele lor scumpe,  
 
Căutând de zor cu patos tot ce alții li-ocrotesc  
 
Pe-armăturile piezișe de-uni iluzia irumpe;  
 
 
 
 
 
Ca o umbră șed deoparte, când îi știu cum se strofocă  
 
Într-o fadă încercare de-a cuprinde cu-a lor minte  
 
Luminarea ce le pare că-i aceeași ce-o evocă  
 
Toate-acele glasuri rare, făr de-a mai lua aminte  
 
Că-înșelarea milenară ce-o numesc înțelepciune,  
 
Spre pierzania-le duce, rătăcindu-i prin filoane;  
 
D’-aur peșteri pentru dânșii, - cei ce scurm’ Deșertăciune,  
 
Rătăcindu-se amarnic într-aceste mii cotloane; -  
 
 
 
 
 
Sârguință-n cercetare, mulți cătară și-ntr-o rocă  
 
A o-întoarce-n fel și chipuri, spre putere-a iscodi  
 
Tot ce-n mintea lor visară, frământând-o ca-ntr-o cocă,  
 
Cu-ale gândurilor mreje doară-doar’ de-or izvodi  
 
Dintru pulberea-i de aur, un scump strop de-înțelepciune,  
 
A le spună tuturora că-n izbânda-le, umbriră  
 
Toate mințile ce-și pleacă la o stană-închinăciune,  
 
Altele de născociră – de-acum vii, când le umiră!..  
 
 
 
 
 
Da. Uimite-acele chipuri, tot părând că se sufocă  
 
Cătră scumpa nestemată a vedea-o-n luminarea-i,  
 
Mai ales când dintre dânșii, capuri ’nalte de educă  
 
De-unde – cum - la ce-o ivească, lumii, culminarea-i,  
 
Dintr-atâta străduință pentru visul măreției,  
 
Pentru sceptrele puterii și-ntr-o clipă ai magiei,  
 
Răpitoarele havuzuri spre fântâna-împărăției,  
 
Pentru gustul bogăției, culmilor mitologiei!..  
 
 
 
 
 
S-adunau șăzând la sfaturi pentru tot ce le alocă  
 
Ranguri, tresă și onoruri la aceast’ descoperire  
 
Care-avea spre fața lumii a se-afla precum o nucă  
 
De-și crăpa scumpa-i hlamidă subt a vremilor perire,  
 
Gândind multele hotare spre a pune-o temelie  
 
Dintr-acea străfulgerare pe a geniei zvâcnire,  
 
Cu noi legi în universuri, cu o altă teorie,  
 
Spre a regilor ’nălțare și-a mulțimilor mâhnire;  
 
 
 
 
 
Scormonind într-o idee elixirul fericirii,  
 
Îmbătându-se-a visării cei’ de moarte-aducătoare,  
 
Proclamându-și-le lumii spre folosul rătăcirii  
 
Spre-o lumină-închipuită către ceruri urcătoare,  
 
O! Ce multă bogăție, dintr-aceast țesătorie  
 
Care-n mreaja-i cuprinsese, printre nații și popoare,  
 
Gustul de amărăciune, jale și visătorie,  
 
Tot numind cu gală, mituri, câte-un zeu l’-a se scoboare!  
 
 
 
 
 
Ori cum zeii, deopotrivă-s, stane și închipuiri,  
 
Decretați de-aceiași oameni care vrură o mărire,  
 
Împărțind noi legi subt sceptre spre a plebei siluiri  
 
La robie, deopotrivă, cu-a imperiului clădire,  
 
Ah! Amară scumpătate, dintr-un vraf de teorie  
 
Mâzgâlită d’-a lor mâne și condeiuri cernelate,  
 
Răspândită-n mii de chipuri, înșelare, nebunie,  
 
Către colțurile lumii în regate inelate!..  
 
 
 
 
 
Dintr-această înșălare și-au creat pe rând, istorii,  
 
După cum și gustul lumii, pentru slava cea deșartă,  
 
Asuprind spre închinare întru vremile ororii  
 
Pe toți cei cari împotrivă-s și de lumea lor departă!  
 
Iară ceilalți, cum de-o seamă se agață tr-o idee,  
 
’Poi dintr-îns-a-și născocească în plăcerea-le, povești,  
 
Pentru fala idolească ori spre ceata lor atee,  
 
La smintire și turbare, o! - n-ai chipuri să vorbești!  
 
 
 
 
 
Spre așa înțelepciune s-o-îndreptat, pe rând, popoare,  
 
Cu-a tiranilor stindarde declarându-și nemurirea,  
 
Tot visând-o printre stele – legiuindu-și-o-n topoare,  
 
Multe capete-a reteze, când le-arate lor, murirea; –  
 
Decretându-și închinarea, cu noi basme și legende,  
 
Povestindu-și triumfarea, către capete plecate,  
 
Toate rând pe-o fericire și-n privirile ardente  
 
L’-adorarea de estasuri, - poi în gropi întunecate!..  
 
 
 
 
 
A muririi lege cruntă, în zadar vor a schimba,  
 
Născocindu-și noi iluzii, într-a lumii adorare;  
 
Niște parii – toți aceștia – cum nimic nu zîce limba  
 
Zeilor spre cari să-închină, ori la chipuri trecătoare;  
 
Însă fie-acele basme care tot își inventează,  
 
Către lumea-înnebunită, drept povață de urmat,  
 
  • La nimicuri folosință se revăd când cercetează,
Mai de-aproape, triste chipuri, cum a vremii, s-au curmat!..  
 
 
 
 
 
Doar când toate li s-arată, colo-n groapa ce-i așteaptă,  
 
Că n-au fost decât nimicuri din străvechi părelnicii,  
 
Abia-atunce, să-întristează, rând pe rând de să dișteaptă,  
 
A-și vedea deșertăciunea de-au lăsat vremelnicii,  
 
C’-apoi scump la ochi, cătarea-i, la ce-i rost și nu mai e,  
 
De-au avut sau nu foloase, pom uscat sau unul rodnic,  
 
Ori ce pricine deoparte, a-întreba pe rând – de ce?  
 
A mai vină oare moartea, a mai fi ea bunul sfetinic?!..  
 
 
 
 
 
Ș-atunci clopotul de-aramă geme lung, sfâșietor,  
 
Chemând morții, strigând viii, către sfintele biserici;  
 
Spre această-înțelepciune, cerul nou, mângâietor,  
 
Pare-a ochiului ce viu se îndreaptă către clerici;  
 
De păcate l’-apăsarea-i, îl ajută toți de-o seamă,  
 
A-i arate înspre trepte a urca încet, dar sigur,  
 
Că acolo-s sfinții veșnici biruind fără de teamă  
 
Duhul lumii ce-l robește ori împinge a fi singur; -  
 
 
 
 
 
Într-a sa singurătate, inima-i cu întristare,  
 
Mai privește înc’-o dată către tot ce lasă-n lume,  
 
’Poi sfios, încet pășește, ține mâna cu-încleștare  
 
Peste ivărul de-aramă care nimica nu spune;  
 
Un nou dangăt, viu străbate, cu ecou sfredelitor,  
 
Când o toacă prinde aripi și-n cântare îl urmează,  
 
Printre ușa ce deschisă-i unde un vindecător  
 
Îmbrăcat în straie dalbe ca un crin tot lăcrămează;  
 
 
 
 
 
În aroma de tămâie, mult pătrunsă-n a lui simțuri,  
 
Cel însingurat, privește, către sfintele icoane;  
 
Vede-acolo-înțelepciunea florilor ce ard din jilțuri  
 
Luminând cu-a lor izvoare de blândețe, noi limane,  
 
  • ’Poi la Sfînta Născătoare, simte-o lacrimă că-i curge;
Pieptu-întreg i se încinge vechi păcatele a-și plânge,  
 
Fiindcă știe pe o clipă mângâierea-I care-i unge  
 
A lui suflet, a lui viață, - ici ce lasă și ce strânge... ”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2020 ©Th3Mirr0r  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
IZVODUL - Vol. II - [ III ] - *** Spre această-înțelepciune *** / Petrea Marian Iulian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3409, Anul X, 01 mai 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Petrea Marian Iulian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petrea Marian Iulian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!