CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Credinta >  





IZVODUL - Vol. II - [ II ] *** Privind văchile istorii ***

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IZVODUL – Vol. II  
 
[ II ]  
 
 
 
*** Privind văchile istorii ***  
 
 
 
“Privind văchile istorii aflai tristele imperii  
 
Cari se surpă deopotrivă și se uscă precum merii,  
 
Subt a scribilor chemare, cercetând în pragul serii  
 
Limbi și slove încâlcite dintre vrafurile-averii;  
 
Orișiunde ochiu-mi cată cătră scunchi bigiuterii,  
 
  • La cum par aiestea toate în văpaia muribundă, -
O! Zărescu-le-într-amaru-i cum își cern dregătorii  
 
Dela cei ce-și trag puterea p’-întunericu-i de-abundă!..  
 
 
 
 
 
Depărtate-într-a lor mâne șad cu stolnicii vederii  
 
Manuscrisă-le-înșirate cumu stelele-s pe cerii,  
 
Mărgărinturi suflețindu-și miliardele-puzderii  
 
De hățișuri străinate ce pin spații poartă serii;  
 
Or din toată fremătarea paginelor gălbinoase  
 
Păstrând sacra-le-amintire a serba tot ce-au clădit,  
 
  • Iar acuma-s fum și zgură peste rânduri găunoase, -
O! Ce vremuri! Cum trecură! S-au ales cu ce-au sădit!  
 
 
 
 
 
Tot ce fuse-a lor odată mai de preț împărăție,  
 
Într-o clipă, să pierdusă, smuls’-a vremilor șiraguri!..  
 
  • Șoptesc tainic prins de mreaja-i, cu aceast cărăuție
Unde gândul mi se poartă ca un roi întors la faguri;  
 
Îmi văz iute ca-ntr-o goană pintre spații, între serii,  
 
A lor tristă încercare de-a coprinde văchi istorii, –  
 
Fiindcă toate s-încleștează cum pe flamurile zării  
 
Viu amurgul scimbă grabnic din amestecul culorii;  
 
 
 
 
 
Ah! Nimica nu durează, dintr-această avuție  
 
Care.. iată! Pentru dânșii, le părea neprețuită;  
 
Uită iar, - îmi spun – sărmanii, crezând toate că le știe  
 
A lor rosturi – ce hram poartă, dintr-o slovă țintuită;  
 
Eu șad tainic precum umbra, de o parte unde arii,  
 
Peste cumpinea fontanei zdrunhică de zor lor anii,  
 
  • Iar ei nu știu nici acuma că pin molii ori din carii
Îi aceeași strămutare cari le urmă pe zâzanii!..  
 
 
 
 
 
Făr de niciun Dumnezeu, s-au stins scumpele imperii  
 
Care lumea, asuprit-au, cu-a tiranilor cercare  
 
De a scimbe rostul sacru – ș-a străbate a căderii  
 
Trista loru-împărăție, năzuind spre Cer urcare!  
 
Da’ nicicând să-învață minte, ci tot prind a cerceta  
 
Câte-n lună – câte-n stele, șă nimicu-le-a afla;  
 
Privind văchile istorii, scribii-și pun tr-a cugeta  
 
Că vro altă încercare-i cei spră care or sufla; -  
 
 
 
 
 
O! Din mânele lor scumpe pornesc planuri de izbândă  
 
A își cate-ntr-o cătare ce spun slovele în serii;  
 
Nu iau samă nicio clipă cumu colo stă la pândă  
 
Câte-un diavol fermecându-i, îmbiindu-i scump averii;  
 
Iar ei șad de cercetează cu-acel gând al răscolirii  
 
De-întunerecul din urmă care-apasă iadul lor,  
 
Întristându-le pe feță cu arome-a născocirii  
 
Altă noue-împărățîie – tot cu patemi, precum vor!  
 
 
 
 
 
Dintr-această scormoneală a istoriei amare  
 
Își fac noi idoli a-și plece sărutarea gurii lor,  
 
Cu ofrandele mărețe și cu-a ochilor amnare  
 
Cuprinzând deșarta slavă – căci pe Dumnezeu, nu-l vor!  
 
Ci mai mulți, să fie, poate, - după cumu și imperii,  
 
Strângând biruri, cerând jertfe și născându-le idei  
 
Cum să facă – ori să dreagă să mărească a averii  
 
Scumpătate ori hambare ’uni s-o țină cu-alți mișei!  
 
 
 
 
 
Prefăcându-le de-o samă zeități spre închinare,  
 
Precum slova este moarte – tot așa și moartea lor,  
 
Fără zare de lumină, doar măcel și dezbinare,  
 
Cum la sânge a să-întinză pricepură ei de zor,  
 
  • Ne-încetat creându-și chipuri și păstrându-le în dolii
Pe-altele ce nu-s c’-acele cari la stane nu să pleacă,  
 
Când uciderea li-i legea ca și la aceleași molii,  
 
De să-înfruptă cu putere dintru foaia care seacă!..  
 
 
 
 
 
Tot visând a scimbe lumea, a o facă mai măreață,  
 
Ori lucrarea-întunecată, răpiți lesne de milenii,  
 
Șădeau scribii cu-a lor mâne ce păreau fără de veață,  
 
Dizvelind dintre hotare văchi înscrierile vremii,  
 
  • Iar cu ochii lor de vulturi de la cuiburi erau duși
Răpitori ca dintr-un farmec sclipind roadele părerii;  
 
O, sărmanilor, ce știți, despre-a voastre scumpe uși,  
 
Străbătând străvechi istorii, unde-s cheile durerii?!  
 
 
 
 
 
Peste paginele arse unde mintea loru scurmă  
 
Ca robită de-o idee ori de-o slovă închegată  
 
De-alte mâni la fel ca ’cele ce sfrijite par că urmă  
 
Drumul veșnic de iluzii ce sclipește c-o agată,  
 
Alte stane să-înfiripă de-i îmbie-n ceasul serii  
 
Să-și cinstească fărmăcarea tr-a spori comoara lor,  
 
Poi le spuie la noroade că ofrande-aceste parii  
 
Cer pe rând să li s-aducă sângerându-le amor;  
 
 
 
 
 
Da. Amor de bogăție - și de faimă, - să sporească!  
 
Toți ar vrea să li să plece, gândind naltele imperii,  
 
De parcă nicicând mai grabnic bunăstarea s-o dorească,  
 
Unde pacea – deopotrivă-i – cu stindardele puterii,  
 
Pe aceeași scumpătate când la patemi să deschidă  
 
Poarta largă-n calea lumii care nici n-are habar  
 
La cum toate-aceste pofte care suflete o-închidă  
 
Într-o altă lume-i soarta, cum ș-al iadului hotar!..  
 
 
 
 
 
Au nu poa să vază-aceștia ce robie îi apasă,  
 
Dând tributul deopotrivă, ucenici ș’-învățători?!  
 
Raiul i-o străinătate, iară iadul dulce casă,  
 
Pentru toți cei care-n veacuri au perit risipitori?!  
 
Cât de tristă și amară, tre’ să fie a lor soartă,  
 
Tot crezând că pacea vine de pe urma de măcel,  
 
Ori rodirea sa-i durează întru scumpele istorii,  
 
Când pe rând să pleacă galbini la cum chipuri fel de fel,  
 
Cercetând roasele scorburi d’-ascund clipele-ororii!..  
 
 
 
 
 
La fel, alții, or să vină, perindându-se pin lume,  
 
A le spune-n ce să crează, - iar de nu, la a-i sili  
 
Să le poarte obiceiuri, să slăvească a lor nume,  
 
Tot la stane-le-a-să plece, ori pe alți a umili,  
 
Că tirani ca să clădească noi regate ori imperii,  
 
  • O! Mereu purtați cu fală l’a mulțimii venerare,
Cu strigarea de izbândă și ospeță-n pragul serii,  
 
Cu mult farmec și migală de la chipuri temerare;  
 
 
 
 
 
Ori precumu-au fost de-o seamă, crânceni în visarea lor,  
 
Învățați unii pre alții tr-a-i strădaniei de pofte,  
 
La plăceri și-averi să strângă în sfidarea tuturor  
 
Cu mândria-n rang de cinste, făr de lege ’n-a lor țaste,  
 
Îi văz colea, printre rânduri, unde scribi în van tot cată  
 
Către-a lumii bunăstare – dar războaiele nu-și gată!  
 
Ici – în slova ce ucide, ca oglinda-n fața-i mată,  
 
Când reflecția-i le-arată lumea lor cea blestemată!..  
 
 
 
 
 
Oare când, nefericiții, și-or vedea, cândva, mereu,  
 
Că-într-a loru neștiință șade lumea ce-o visază?!..  
 
Oare chiar nu pot să sîmtă că deasupra-i Dumnezeu,  
 
Când în jur toate grăiescu-L, cumu El toate le-așază,  
 
Luminându-le de veacuri, pe când ființa omenească  
 
Din cădere-într-o cădere pare a să-îndepărta?  
 
Pe la sfintele biserici unde sfinți l-oblăduiască,  
 
Cel cuprins de-amărăciune, de-o lume adepărta.”  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2020 ©Th3Mirr0r  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
IZVODUL - Vol. II - [ II ] *** Privind văchile istorii *** / Petrea Marian Iulian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3406, Anul X, 28 aprilie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Petrea Marian Iulian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Petrea Marian Iulian
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!