Căsuţa mea
Căsuţa mea,
pictată-ntr-o singură culoare
ce naşte-un curcubeu sublim în univers
păstrează vie, încă, mirabila-i candoare
locul în care doruri se unduiesc în vers.
Căsuţa mea,
lăcaşul de ieri, de azi, de mâine
trăiri divine-n cuibul din care se prelinge
filonul de lumină pe abur cald de pâine
cu linişte mă-mbracă, un înger mă atinge.
Căsuţa mea,
comoară de vis şi nestemate
ea, dulce sărutare la pragul nemuririi
un leagăn fermecat, parfum de bunătate
fiinţa mi-o îmbracă în straiele iubirii.
Căsuţa mea,
legendă cu dăruirea-i sfântă
copilăria-mi fuse cu dor de veşnicii
pictând pe roata vremii imaginea ce-ncântă
şi-o dulce nostalgie în râset de copii.
Paula Diana Handra
