Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas
Când am plecat, bunico, chiar după primul pas
Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas...
Dar știu, măicuţă dragă, o să m-aştepţi în prag
Numărând picuri moi ce-n streșini curg șirag.
Cu gândul te-nfăşoară dragi amintiri trecute
Durerea ţi-o alină prin frunzele căzute.
Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta
Însă mă-ntorc cu drag şi iar îţi deschid poarta.
Când vocea ta șoptită mă cheamă în pridvor
Izvorul bucuriei din roua ochilor.
Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată
Cu dragoste le porţi pe tâmpla-ţi azi brumată.
Sfioasă-ţi laşi amprenta ce-ai presărat prin vremuri,
Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri.
Pe-o filă de poveste – cu dor în orice ceas -
Un zâmbet s-a topit, o lacrimă a rămas...
Paula Diana Handra
