Mi-ai dăruit o floare...
Sfios, ţinând în mână un gingaş trandafir
Te-ai aşezat aproape, şoptindu-mi: „Te-admir!”
Un mac de foc - copila şi tu - tot un copil,
Prin pânzele iubirii te-ai strecurat tiptil.
Cu chip de Făt-Frumos ai coborât alene
Citeam în ochii-ţi calzi dorința printre gene
Învăluită-n taină, pătrunsă de-un fior,
Şi-n suflet ca o vrajă te-ai cuibărit, ușor.
Mi-ai dăruit o floare cu jar de catifea
Petale de iubire să împletesc din ea
Cu gust dulceag de fragă, primind sărutul meu
Tu m-ai ales zeiță, iar eu te-am numit un zeu.
Prin șoapte de copilă ce-i plină de candoare,
Cu roua dimineţii zâmbind pe strai de floare
Focuri aprinse, tainic, de mângâieri divine
Sunt clipele rebele... Ne vom iubi și mâine!
Când te-ai apropiat
În gest de copilandră, privindu-te cuminte
O clipă-am rămas mută prin lanul de cuvinte...
Când te-ai apropiat, spunându-mi: ,,te-am găsit!”
Cu suflet de copil ţi-am spus: ,,bun venit!”
Pierdută-n ochii-ţi tandri, sub pleoapele tăcerii
Când gândul vocii tale se-aude-n glasul serii
Ascult şoaptele-ţi dulci: acesta nu e joc
De azi pe inimă te cos, cu litere de foc
Şi vorbele-ţi cad limpezi în tainice potire
Cascadă fermecată din râul de iubire
Izvorul nesecat ce curge fără de-oprire
Într-un destin frumos sculptat în nemurire.
Paula-Diana HANDRA
Timişoara
aprilie 2015
