Odată cu trecerea anilor,amintirile din anii studenției capătă noi proporții.Străzile Bucureștiului ,îmi păreau ,pe lîngă cele din provincie ,nu numai infinit de întortocheate,dar a căror sgomote se încolțiseră în mine și nu-mi dădeau răgaz la odihnă.Locuiam într-o cameră la un bloc de pe Brezoianu.Scîrțîitul roților de tramvai ,la orele înaintate ale nopții mă făceau să tresar. O știre care trecea de la o ureche la alta,nu mi-a dat răgaz să ațipesc în acea noapte,,Sosește primul ambasador al Israelului la București,, Unii dintre studenții evrei,se șușoteau ,iar în privirile acestora citeai ,,marea bucurie,,.Aflasem unde se află localul noii ambasade,,Secretul era pronunțat ,privind mai întîi într-o parte și alta.De fapt strada era absolut necunoscută și cu atît mai puțin ora sosirii. Ne-am apropiat de un rondo .Am așteptat șezînd la umbra ramurilor îmbelșugate de frunze.Pentru noi numele de Nahum Guttman era complect străin.Cineva șoptea:e pictor și e de pe aici...adică născut pe undeva...prin Romînia..?!Deodată unul din cei care identificase clădirea ambasadei ,scoase un șuier lung. Privirea se ciocnise de polițistul care stătea lîngă cabina albă. Doi vlăjgani s-au apropiat de grupul nostru. Ne-au sfredelit cu privirile. Noi ne-am retras. În momentul cînd mașina cu ambasadorul înconjură rondoul,careva a șoptit: e el! Am sărit de pe bănci și iată-ne lîngă mașina care-l aduse pe Primul Ambasador al Israelului-Natan Guttman. 

Această frîntură de poveste m-a urmărit timp de ani...După ce am ajuns în Israel,i-am descoperit casa ,,Muzeul Guttman,,din mica piațetă unde cîndva a fost Primăria Tel-Aviv. O clădire veche ,în care artistul n-a locuit nici cînd. Vis-a-vis de o altă casă celebră,,N.H.Bialic,, Acești doi stîlpi ai culturii israeliene ,primul Bialic- poetul național și Guttman clasicul picturii moderne israeliene.Dar ,de curînd am aflat că Natan a fost și un cetățean care urmărea cu atenție desvoltarea urbei în care părintele său era învățător,,TEL AVIV,,Iată,în acest sens preocupările artistului-cetățean: 

,,Tel-Avivul se desvoltă pe măsura trecerii anilor.Apar noi și noi periferii. Cartierele vechi ale orașului se înnoiesc .Orașul a cărui perimetru era cîndva redus,a devenit cu vremea un centru industrial, comercial cu blocuri moderne care se înalță spre ceruri.Coloritul caselor cît și a blocurilor se diversifică.Doar curțile își mai păstrează vechea patină,copaci stufoși a căror umbră se întinde peste zidurile exterioare colorate într-un alb și uneori degradeuri de roz. Toate acestea depind de gustul proprietarilor și mai ales de ale arhitecților . Grădinarii ,uneori au avut și ei un cuvînt în această ordine. În ritmul, cînd desvoltarea urbană e în plină mișcare , există posibilitatea unor noi și deosebite transformări a Tel-Avivului.Dacă aruncăm o privire spre unele capitale europene ,putem observa o asemănare arhitectonică care aproape nu le diferențiază. ...toate sunt clădite după aceleași planuri ,cu trăsături moderne .Gardurile înconjurătoare adăpostesc diferite soiuri de plante și flori. Într-o țară ca a noastră cu călduri înăbușitoare, suntem obligați să plantăm pomi cu ramuri stufoase,apărătoare de razele fierbinți,,(Știre apărută în ziarul primăriei ,1933). 

Nahum a locuit prin apropiere,unde era casa părintească pe str.Bostanai.Doar peste ani -1971-primarul Șlomo Lahat a luat hotărîrea de a transforma o veche clădire în muzeu .Și tot primarul i-a comandat lui Guttman ,,mozaicuri,,care să prezinte aspecte din zilele de început ale Tel Avivului. Nici unul din artiștii plastici ale acelor vremuri nu a cunoscut orașul precum Nahum Guttman. El a fost cunoscut ca un mare iubitor al naturii și un excelent pictor al acestei comoare. Ornamentația din jurul Fîntînii arteziene din Piața Bialik,au format-o de-a rîndul anilor cele 12,,mozaicuri,,ale artistului. Urmărind desenele de pe aceste mozaicuri,vizitatorilor li se înfățișează în fapt,, Istoricul dezvoltării Tel Avivului. Pe cei trei pereți sunt aspecte din Iaffo, un al doilea e legenda Profetului Iona în drum spre Ierusalim și cel de al treilea este închinat ,,Primelor zile ale Tel Avivului. Întregei opere i s-a dat denumirea ,,4000 de ani de istorie,, Un alt mozaic ne înfățișează,,Napoleon în vizită pe nisipuri,,sau pe un alt mozaic,,Hertzel la hotelul Kaminitz. ,,În istoria artei ne sunt cunoscute numeroase picturi prin care se reflectă istoria unui oraș,ba chiar a unei regiuni. Guttman ,artist cunoscut prin lucrările sale ,încă în anii 50,a fost un prim creator a acestor mozaicuri. Unul din primele sale creații în acest domeniu putem admira în clădirea ,,Iad Le-Banim,, din Ramat Gan ,Turnul Păcii(Migdal Șalom)TelAviv, Gimnaziul Hertzlia. 

Tot din comorile artei plastice a lui Guttman semnalizăm cele,,15 flori pictate pe suprafața unei pînze albe. Pictură realizată cu un minimum de colorit. Flori care sunt specifice picturilor sale. Flori din zona tropicală.Simplitatea și micul număr al florilor ne îndeamnă să ne concentrăm doar la expresia acestora. Flori specifice zonei din apropierea Mării Mediterane. Artistul obișnuia să picteze unele aspecte din Iaffo-oraș al orientului mijlociu.Culorile uneori erau din ulei ,plin de nuanțe vii,alteori pastelate. 

O creație monumentală a lui Nahum Guttman ,,Primele zile,, care din păcate a fost găsită întîmplător de către un necunoscut .Vestea aceasta la îndurerat pe creator,ne povestește fiul acestuia,care era martor :,,după ce a primit o fășie din pînza pe care era creția sa,tata n-a mai pomenit niciodată acea pictură,,.Creația artistului a fost realizată în urma cererii Comitetului de inițiativă al TelAvivului (12 martie,1959).Unul din aspectele creației,,Pauza muncitorilor,,;apoi ,,Primul Chioșc de pe strada Rotchsild,,. 

Descoperirea acestei ,,Comori ,,precum a intitulat-o cercetătorul Luria este doar o frîntură din creația valoroasă a acelui artist plastic înaintaș care a rămas un mare exemplu Nahum Guttman.Mai putem semnaliza și alte creații ale sale foarte reprezentative ,picturi a căror pete de culoare ,nisipuri și marea o formează fundalul .În primul plan ,adesea figuri de oameni.Putem distinge figura poetului la modă-Tzwi Grinberg care ține în palmă un fruct.Adesea petele de culoare sunt plate,dîndu-ne senzația uscăciunii.Pe lîngă acestea întîlnim pînze care reprezintă,,orașul tinereții,,.Pînze mari a căror culori de ulei sunt vii,optimiste care ne dau senzația unui viitor plin de speranțe.Aceasta era de altfel ,spiritul acelor vremii. 

În zilele noastre,cînd municipiile prin conducătorii legitimi ai săi,,Primarii aleși,,dau mînă liberă constructorilor și construcțiilo gigantice,,din urbele acestora.În zilele noastre cînd se distrug pajiști de flori,arbori,verdeață în numele ,,modernizării,,întrebarea artistului Guttman devine de o mare actualitate:Eu vreau ca cetățenii orașului,tineretul să-și exspună părerea –să privească spre viitor,învățînd din trecutul istoric,,