CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Vizual >  





Paul LEIBOVICI - ARTA AFRICANĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A scrie despre arta africană, înseamnă mai întâi de a aminti istoria acestor ţinuturi, a ţărilor cu pământ fertil, a bogăţiilor subterane, a oamenilor a căror construcţie anatomică nu e mai prejoasă decât a albilor, a sclavilor şi a sistemului colonialist. Negrii sunt cetăţenii Africii, iar destinul lor, de secole a fost legat de patronii albi. Conferinţa de la Berlin din 1884-1885, a marcat primul pas spre recunoaşterea poporului african, a delimitărilor teritoriale, care s-au aflat sub dominaţia imperiului Englez, a celui German, a Franţei cât şi a regatelor Belgiene, Spaniole, Italiei şi Potugaliei. Doar două state au avut o autodeterminare: Etiopia şi Liberia care a fost declarată republică în 1842.  
 
Popoarele africane au fost jefuite şi oamenii vânduţi drept sclavi în America. Prin secolul al XVI cercetătorii acestor ţinuturi au observat că din punct de vedere anatomic unii băştinaşi posedă o cavitate deasupra ochilor, iar unii au creat sculpturi înfăţişând figuri. Unul din materialele folosite de aceştea era fildeşul. Aceste sculpturi denumite „fildeş portughez” au fost solicitate de negustorii portugali. Să constatat că după două sute de ani de la aceste prime lucrări sculpturale, n-au mai apărut alte obiecte create de africani. Dispreţul rasist ne este confirmat de superioritatea pe care şi-a impus-o religia. Însuşi vocabularul este explicit căci, nu se mai pomeneşte de „statuia africană” ci de „vraci” - acesta fiind un termen peiorativ. Obiectele create de africani sunt considerate, în general, ca nişte curiozităţi.  
 
Un al doilea moment al povestirii noastre este primitivismul. La sfârşitul sec. XIX numeroşi artişti occidentali încep să se intereseze de aceste „vraje", iar măştile create în teritoriile africane sunt aduse în Europa. Unii etnologi, lingvişti şi geografi colecţionează obiectele de provenienţă africane şi destinate pentru studiul religiei, politicei şi în general pentru studiul colonialismului din acele regiuni. Obiectele africane încep să fie prezentate în muzee. - Muzeul etnografic din Trocadero (Paris), British Museum (Londra) ş.a. Misionarii religiilor autohtone au contribuit la conservarea sculpturilor rituale, fapt care s-a constatat în Congo belgian şi în coloniile germane.  
 
Membrii unor trupe din colonii, funcţionari, comercianţi şi adesea numeroşi călători care se întorceau în europa aduceau cu ei cufere pline de piese. În majoritatea cazurilor, obiectele sunt achiziţionate în scopuri unor schimburi comerciale, la preţuri importante. În cel mai rău caz obiectele au fost jefuite. O astfel de soartă au avut bronzurile din palatul regal d'Abomey, puse în sac de o trupă franceză în 1894. În Europa, aceste piese au avut o căutare comercială într-un circuit intim, ajungând în unele galerii de lux. Evenimentele acestea sunt marcate în Jurul anului 1900, an care marchează o conjunctură pentru „arta africană".  
 
Artişti ai avangardei franceze precum Matisse, Derain, Picasso, Braque şi germanii Kirchner, Nolde, Pechstein au cumpărat numeroase piese africane, cu care s-au lăudat, despre care au discutat şi clasându-le printr-un cod anumit, între picturile şi sculpturile europene. Entuziasmul pentru lucrările africane au dat un imbol colecţionarilor şi comercianţilor Paul Guillaume şi Charles Ratton la Paris. În acelaş timp oameni de artă precum poeţii Guillaume Apollinaire, Tristan Tzara şi Michel Letris încep să fie interesaţi. Fenomenul se amplifică în perioada dintre cele două războaie mondiale, creându-se statuile sacre Baoule (Cote d'Ivore) şi Fang (Gabon), piesele muzicale de jazz şi dansurile erotico-exotice a lui Josephine Baker. Şcoala americană, de altfel, le intitulează „primitivism”. Acestei şcoli le vor aparţine creaţiile artei moderne a lui Robert Goldwater şi mai târziu William Rubin (1984).  
 
Acest artist plastic este principalul autor al expoziţiei intitulată „Primitivismul artei din secolul XX”. Ea a fost deschisă la Muzeul Artei Moderne (Museum of Modern Art) din New-York. Gauguin până în anul 1960, curentul fauvist, cubismul, Dada, şi suprarealismul toate au fost prezentate în saloanele acestui muzeu. Expoziţiile amintite au arătat cum arta africană şi-a exercitat influenţa asupra curentelor amintite. Esenţialul a fost confirmat în 1984 când arta „neagră" a fost prezentă alături de celelalte curente în marele expoziţii. Arta „neagră" începând din acel moment ocupă un loc important printre curentele mondiale. Ea s-a impus cu un deosebit prestigiu, fiind recunoscută ca „Artă Africană". Cei doi cineaşti Alain Resnais şi Chris Marker au realizat în 1963 un film „Les Staues meurent aussi" a cărui conţinut au fost statuele negre. Artişti africani tineri sau mai învârstnici sunt activi, productivi.  
 
Critică a devenit mai vie incluzând opere ale artiştilor africani. Arta „neagră" este demnă în aceeaşi măsură şi trezeşte interes, la fel ca în general artele din orice parte a lumi. Vizitatorii expoziţiei „Primitivism” sunt convinşi, în aceeaşi măsură, cum sunt interesaţi, de „Muzeul omului” sau de Trocadero. Arta veche stârnerşte, la rându-i acelaşi interes. Cu alte cuvinte, interesul pentru primitivism a contribuit într-o mare măsură la recunoaşterea artei africane, şi el a fost inclus într-o epocă revoluţionară. Începând încă din anii 1984 atât artiştii plastici maturi cât şi cei mai tineri africani, sunt activi şi productivi în special la Paris, dar nu sunt excluşi din evenimentele artistice ale New-York-ului şi Londrei.  
 
Amintind de prezenţa artei „primitivismului” în special la Paris, nu pot trece cu vederea un eveniment negativ, care a avut loc în anul 1989 – tot la Paris: Jean Hubert Martin –autorul unei mari expoziţii, atât la Centrul Pompidou cât şi mai apoi la „Marea Sală Villete" a refuzat să prezinte operele „negre", declarând: Ideea comună admisă, a creaţiilor în arta plastică în lumea occidentală, este de a da priorietate culturii noastre superioare". Acest eveniment a trezit, la acea vreme, un mare scandal. Lumea artei occidentale a fost dată peste cap.  
 
Voi încheia prima parte a articolului despre arta africană, dând la iveală câteva nume a unor artişti ai aşa zisului curent amintit mai sus: Seyni Awa Camara, Esther Mahlangu, Frederic Bruly Bouarbe, Bodys Isek Kingles.  
------------------------  
Paul LEIBOVICI  
Rehovat, Israel  
10 ianuarie 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
Paul LEIBOVICI - ARTA AFRICANĂ / Paul Leibovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Paul Leibovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Leibovici
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!