CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Cum funcţionează mintea omului
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stau uneori şi mă gândesc, cum noi, oamenii, gândim o gramadă de lucruri pe parcursul vieţii, dar nu putem gândi cum funcţionează mintea noastră sau cum ne apar gândurile. Încet-încet, încep să intuiesc cumva, că atunci când omul gândeşte ceva, o face “în cuvinte“. Ba chiar mai mult, procesul gândirii, nu doar că are loc în cuvinte, în mintea omului, ci apare de cele mai multe ori ca un soi de “conversaţie” între Eu-l lui şi el însuşi. Gândul omului apare precum o conversaţie între două persoane, în care acesta îşi poate auzi propria-i voce, dar ca şi cum ar vorbi două “persoane“ diferite. Ca şi cum în mintea fiecărui om ar exista două entităţi diferite, care îi vorbesc pe rând dar cu aceeasi voce, şi anume chiar cu propria lui voce. În acest caz, dacă această ipoteză ar putea fi adevarată, înseamnă că mintea omului nu este altceva decât un fel de “dispozitiv” capabil să primească gânduri din exterior (din Univers), care apoi este nevoit să le evalueze, să le filtreze, şi în final să decidă dacă le va pune în aplicare sau renunţă la ele. Cu alte cuvinte, liberul arbitru se ocupă doar de sortarea gândurilor şi “votează” cumva punerea lor în aplicare.  
  
Daca ar fi aşa, ar însemna că partea anatomică a omului, creierul, este menit să se ocupe doar de operaţiunile repetitive, curente, cele de zi cu zi (precum cele ale animalului) şi nu de acele “informaţii“ recepţionate necontenit, menite să-i influenţeze chiar destinul într-un fel sau altul. Şi dacă acele “voci“, acele gânduri care îi parvin omului din eter, sunt chiar energiile pozitive sau negative ale Universului din care omul face parte, ori poate sunt vorbe soptite de Diavol sau de Dumnezeu? De exemplu, aţi auzit cândva despre cutare individ că s-a sinucis. Apoi lumea începe să se întrebe: oare ce anume l-a determinat pe acesta să acţioneze aşa? Întrebarea nu este despre CE l-a determinat, ci mai degrabă despre CINE l-a determinat. Sau alt exemplu: sub influenţa bauturilor alcoolice, omul este mai degrabă tentat să facă prostii sau să acţioneze stupid, greşit, punându-şi propria viata în pericol şi uneori pe cea a celor din jur. Poate că nu este greşit ceea ce se afirmă în mediul religios - spiritual, şi anume că alcoolul suceşte minţile oamenilor fiind într-un fel sau altul băutura Diavolului. Poate că este oarecum adevărat, iar în acest caz, implicaţiile acestuia (ale alcoolului) nu sunt doar de natura chimică şi anatomică, ci mai degrabă de natură spirituală, această substanţă “blocând“ practic mintea să mai recepţioneze şi gândurile pozitive de la Dumnezeu, dar lăsându-i cale liberă minţii să le receptioneze în continuare doar pe cele negative, diabolice, ducând mai apoi omul la pierzanie.  
  
În acest caz, în toată această ecuaţie, rămâne doar problema individului, astfel că în funcţie de nivelul lui de credinţă, dar şi de inteligenţă (care este tot o formă de conexiune cu Divinitatea), să dea curs punerii în aplicare (sau nu) a gândurilor primite. Auzim deseori în cuvântările preoţilor: “cutare a păcătuit cu vorba, cu fapta sau cu gândul”. Este oarecum greşit să afirmi astfel, pentru că două dintre cele trei elemente (vorba şi fapta), derivă tot din primul element (gândul). Cu alte cuvinte, putem spune că ar trebui să ne păzim bine de gândurile necurate, căci doar astfel ne vom păzi de vorbe şi fapte urâte. Deci omul este bombardat oriunde şi oricând de tot felul de gânduri. De primit însă, le primeste pe toate, dar de pus în practică este doar răspunderea lui.  
  
Ceea ce nu ştie omul, este că mintea lui (care nu este una foarte “performantă”, deşi el crede că este), poate fi eficientă doar dacă este ajutată de către sufletul lui. Atunci când sufletul omului este unul curat, când acesta apelează la rugăciune către Dumnezeu (chiar şi în mod inconştient), mintea omului începe să filtreze şi să reţină tot mai eficient gândurile pozitive, dar anulându-le tot mai des pe cele negative. În consecinţă, automat, vorbele şi faptele devin în egală măsură pozitive. Iată cum viaţa omului devine tot mai senină, mai armonioasă şi mai sănătoasă. Adică exact cheia succesului pentru o viaţă lungă şi lipsită de peripeţii. Toate acestea se materializează în aşa numita înţelepciune, aşa cum spuneau oamenii încă din vechime. Cu alte cuvinte, doar printr-un suflet curat şi credinţă în Dumnezeu, vom putea dobândi cu ajutorul minţii, înţelepciunea. Înţelepciunea omului este mai presus de minte, mai presus de inteligenţă şi raţiune, precum şi de mediul în care trăim. Ca şi sufletul omului, şi înţelepciunea transcede spaţiul şi timpul, ea regăsindu-se mereu aceeaşi în orice spaţiu şi timp. Cu alte cuvinte, înţelepciunea este o combinaţie de minte, suflet şi credinţă. Fără vreunul dintre aceste elemente, înţelepciunea nu poate exista.  
  
Iată cum funcţionează mintea umană, într-o ipoteză pe care cutez să o lansez cititorilor mei, chiar dacă la prima vedere pare un amalgam de factori anatomici, psihologici şi religiosi. Evident, aici ar putea fi dezvoltat şi mai mult subiectul, mai amplu daca am face şi o diferenţiere în funcţie de sex, de nivelul de cultură sau de religia fiecărui individ. Dar în linii mari, algoritmul folosit de mintea umana în luarea deciziilor ar putea fi chiar cel pe care vi l-am prezentat în rândurile de mai sus. Închei acest eseu, prin a va dori să aveţi parte nu doar de o minte strălucită, ci şi de înţelepciunea necesară în a reuşi să delimitaţi pozitivul de negativ şi binele de rău. Să avem gând bun către Dumnezeu, căci doar aşa gândurile negative ne vor ocoli mereu, iar mintea noastră va fi una liberă, mai relaxată, cu şi mai multe resurse necesare bunei funţionări a întregului organism.  
  
Paul Gheorghiu.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cum funcţionează mintea omului / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2835, Anul VIII, 05 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!