CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





Dincolo de viață și de moarte...
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Parcă și acum aud vorbele unui bun prieten, chiar acum un deceniu, când mai în glumă mai în serios îmi spunea următoarea vorbă (din popor): „Dacă vedeți cumva un tânăr urcând repede la Ceruri, luați-i cât mai repede scara!”. Cu toate că pare hazlie afirmația, în realitate, constat cu o oarecare surprindere și amărăciune că această vorbă devine „tot mai de actualitate" în vremurile pe care le trăim. În ultima vreme, tot mai multe persoane tinere (vârstă pe care eu o definesc - până în 60 de ani) părăsesc această lume, și, de cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă de fiecare dată fără ca apropiații acestora să intuiască măcar "plecarea". Este precum o loterie a vizelor către lumea de apoi (la care nimeni nu s-a înscris de bună voie), însă una grăbită, accelerată, uneori părându-mi chiar suspectă. În unele cazuri, părinții trecuți în neființă își lasă în urmă copiii în voia sorții și a lui Dumnzeu, iar în alte cazuri, și mai dramatice, părinții sunt cei care își îngroapă copiii. Iată că, brusc, planurile noastre, ale tuturor, sunt date peste cap într-o fracțiune de secundă, și, astfel suntem nevoiți să constatăm că acestea nu coincid mereu cu planurile lui Dumnezeu. Este mai bine că a plecat ruda/prietenul dintre noi? Este mai rău? Pentru cei ramași în urma este categoric mai rău, dar pentru cel plecat, cum este? Fiind prea puțin atenți la micile detalii din timpul vieții (în special a celui decedat), nu luăm în considerare în niciun moment al vieții noastre, și nici după tragedie, că poate acea pesoană care tocmai a trecut „dincolo”, și-a încheiat evouția spirituală, precum și misiunea acestei vieți. Nici cu viața, nici cu moartea, nici cu planurile lui Dumnezeu nu te pui! La urma urmei, El știe cel mai bine ce i se potrivește fiecăruia. Încă de la naștere, dar posibil și după moarte, ceasul „biologic” al naturii sună când ne așteptăm mai puțin.  
  
Dar să intrăm puțin și în partea filosofică a situației, pe care eu o asemuiesc cu un soi de dans, în care protagoniștii acestuia sunt chiar viața și moartea, dansând un vals etern, suprem. Nimeni nu a putut opri muzica acestui vals, iar ei, „dansatorii", încă mai dansează nestingheriți. Exista o teorie (pe care și eu am menționat-o și dezvoltat-o în eseurile anterioare) care spune că atunci când omul va atinge pragul maxim de evoluție spirituală, inevitabil va muri. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să urmăm această teorie, ar însemna că, cu cât încercam mai mult să fim mai buni și mai folositori societății noastre, cu cât suntem mai credincioși și mai smeriti, cu atât ne apropiem cu pași rapizi de inevitabilul sfârșit. Dar cine își dorește sfârșitul? Și atunci, ce ar trebui, sa fim exact opusul? Să mai gresim (intenționat) din când în când, doar-doar vom prelungi viața un pic? Iată două chestiuni care se bat cap în cap: este bine să devenim cât mai repede mai buni și să murim curând sau este mai bine să ținem o cale de mijloc, căci astfel viața o prelungim? Însă ceea ce noi nu remarcăm de cele mai multe ori, este că, la un moment dat, chiar și atunci când ne schimbăm direcția către alte cărări, tot în același loc ajungem și vom muri. Cu alte cuvinte, indiferent de cum ne propunem să fim, ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla oricum, cu sau fără voia noastră, a rudelor sau a prietenilor noștri.  
  
Însă ceea ce mi se pare cel mai important, dincolo de filosofia acestui „dans etern” al morții și al vieții, este ceea ce a rămas în urma omului plecat „spre alte lumi”. Indiferent că ai trăit 30, 40, 60 sau 100 de ani, raportat la vârsta omenirii, anii de viața ai omului sunt precum o singură zi. Sau, raportat la vârsta Universului, viața efemeră a omului nu reprezintă mai nimic, nici măcar o fracțiune de secundă. Și, atunci, ce ar putea dăinui peste timp după moartea omului? Aici ar fi o întreagă discuție, dar nu acest aspect doresc să-l abordez. Am făcut referiri la asta în eseurile anterioare. Partea mai importantă mi se pare aceea că existența sufletului/spiritului ar putea fi singura soluție, singurul răspuns, adică acea entitate capabilă să supraviețuiască nu doar vieții fizice în general, dar șă morții și timpului în particular. Căci da, sufletul omului este atemporal, nu aparține nici unei dimensiuni, ci este pură informație, liberă să călătoarească în orice spațiu, în orice timp, dar în Univers, ceea ce rămâne în urma omului, este doar informația (sub forma unei sume de calități ale fiecărui individ), și mă refer în special la acel tip de „informație” care ar putea reconstitui oricând identitatea „vechiului” individ, EU-l.  
  
Există o serie de studii interesante, realizate și detaliate în cartea „Viata după viata” (1975), scrisă de către doctorul filozof, psiholog și medic american Raymond Moody despre viața de după moarte. Există și multe alte lucrări realizate de către numeroși oameni de știință, în care sunt prezentate o mulțime de cazuri de oameni aflați în apropierea morții (NDE) sau chiar în moarte clinică, iar dacă afirmațiile lor sunt corecte, acestea ar indica existența spiritului și după moartea fizică. În acest caz, toată filosofia menționată mai sus nu și-ar mai avea sensul. La urma urmei, este doar o chestiune de timp până știința va confirma sau infirma dacă aceste scrieri au spus adevărul. Iar cum știința înaintează cu pași rapizi, tânăra generație de acum ar putea fi prima care va afla adevărul. Astfel, pornind de la o vorbă din popor, apoi trecând prin logica gândiri, prin filosofia vieții și a morții ca un întreg, ajungem în final la o singura problema de fond: aflarea Adevărului. Dar, pentru aflarea acestuia, nu este necesară doar știința avansată, sau credința omului necunoscător și neștiutor de carte, ci tocmai însumarea celor două lucruri: știința și credința. Doar cele două elemente complementare, dar mergând la un loc, ar putea da un răspuns oamenilor, iar acela ar putea fi... tocmai Adevărul căutat..  
  
În încheiere, ca o concluzie, vă transmit vorba (mai degrabă mesajul) unui alt prieten de al meu, trecut (de curând), din nefericire, în lumea de apoi: „Trăiește cu bucurie fiecare zi și vezi frumosul din ea! Bucură-te de tot ceea ce îți poate oferi fiecare clipă, zi, lună și viața în general! Căci oricare zi poate fi la un moment dat... ultima.”. Iar pentru bunul meu prieten, o astfel de zi, a fost cu adevărat... ultima...  
  
Paul Gheorghiu.  
  
Referinţă Bibliografică:
Dincolo de viață și de moarte... / Paul Gheorghiu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2483, Anul VII, 18 octombrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Paul Gheorghiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Paul Gheorghiu
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!