În cer sălăşuieşte norul,
Pe cer se sprijină aripa
Hultanilor când îşi iau zborul
Şi tot prin el se cerne clipa.
Trimitem rugi către albastru,
Ori universuri infinite,
Iar zeii, răstigniţi pe astre,
Râd şi le lasă ne-mplinite.
Cerul respiră libertate,
Este îndemn spre cutezanţă.
El încrustează demnitate'n
Visul atins, nu doar speranţă.
E'un cer în noi, în fiecare,
Un spaţiu'n care, Dumnezeu,
A răsădit, ca pe'o onoare,
Puterea de'a te crede zeu.
***
