Era tot parcul un palat,
Luxurianţe tropicale,
Ce străjuiau într-un regat
De pajişti cu sclipiri florale.
Podelele-s de iarbă verde
Având intarsii de culoare,
Prin care drumurile-şi pierde
Poporul de vieţuitoare.
Cu truda lor, împărăţia,
Furnicile o fac prosperă,
Iar florile cresc bogăţia
Aromelor din atmosferă.
Coloane-s trunchiuri viguroase
Ce sprijină ca bolţi, frunzişuri
Din care curg armonioase,
Triluri pe large luminişuri.
Pereţi de iederi se ridică,
Jur-împrejur, vântul să ţină
Din răsuflarea-i care strică,
Orânduiala lor divină.
Decorul ? Tufele de roze,
Ici-colo-n cale presărate,
În rând cu mândre tuberoze
Şi panseluţele pictate.
Curteni, un stol de zburătoare
Ce rătăceşte prin tufiş,
Iar claun e o ciocănitoare,
Ce strică-al scoarţei înveliş.
E sfetnic corbul cel sfătos
Care veghează scrutător,
Pe jeţul lui din chiparos,
La pacea-ntregului popor.
Ca orologiu au un cuc,
Atent le dă la toţi de veste
Din cuibul pripăşit în nuc,
Că linişte-n cetate este.
Acesui rai odihnitor
Ce n-are prinţ sau împărat,
Doar soarele strălucitor
Îi face traiul mai bogat.
El, cu alaiul lui de nori,
Aduce seve şi lumină
Pentru supuşii iubitori
Şi poartă numele: grădină.
***
