Motto:
"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"
Nichita Stănescu
M-a învăţat Nichita cum să mor:
Să mă aşez cu palma pe pământ,
Să-L simt în ea pe Dumnezeul sfânt
Şi sub genunchi, smerenia, covor.
Nu te învaţă nimeni a muri!
'n galopul vremii şi de la părinţi
Deprinzi doar mamă, ţară şi să simţi
Cum să te rupi de ei spre a trăi,
June hulpav, consumator de timp,
Punând vieţii temelii de vis,
Crezându-şi lui miracolul promis,
Himeră pentru orice anotimp.
Alegem între ură şi-a iubi,
Păşim orbeşte peste-al vieţii prag,
Din toţi şi toate, eul ne e drag,
Ucenicim în arta de-a muri.
Am sub genunchi, smerenia, covor,
În mine-L port pe Dumnezeul sfânt,
În vers am strâns mirosul de pământ,
Şi'nvăţ de la Nichita cum să mor.
***
... frunză verde de albastru ...
