azi anul lung mai scade-n trudă
şi zarea toată-i îngropată
sub colburi albe care poartă
zvon de tilinci să se audă
prin roi de ţânci ce dau de veste
la toată liota de prin case
o, lerui Doamne, lerui ler
primim lumina Ta din cer
chip de pruncuţ ce plămădeşte
din bucuria toată strânsă
aluat de bucurie prinsă
într-o colindă care creşte
prin glas de ţânci ce dau de veste
la toată liota de prin case
o, lerui Doamne, lerui ler
primim lumina Ta din cer
din ea sub ţol de fulgi s-adună
agoniseli de grâu în brazde
dar şi credinţa că din hazne
sporeşte rod de vreme bună
ce-l laud ţânci şi dau de veste
la toată liota de prin case
o, lerui Doamne, lerui ler
primim lumina Ta din cer
în ochi şi inimi ea adastă
născând un gând de bună stare
smerită în credinţa care,
pe toţi ne duce-n calea dreaptă
prin cânt de ţânci ce dau de veste
la toată liota de prin case
o, lerui Doamne, lerui ler
primim lumina Ta din cer
***
Ciclul "Iarna"
Volum "Surori metrese timpului"
© ovidiu oana-pârâu
