CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Doamne, ce-i cu lumea aceasta?... - Dumitru Brăneanu
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
Nu oricui este dat să se aplece cu atâta dăruire activității scriitoricești așa cum o face Olguţa Luncașu Trifan care, încă din adolescență, cochetează atât cu poezia cât şi cu genul epic. Dumnezeu a revărsat atâta har peste sufletul său cât este nevoie pentru o adevărată consacrare literară. Ceea ce este uimitor la poeta noastră este compromisul dintre latura dură a profesiei de poliţist cu cea sensibilă, nobilă şi lirică de poet. Olguţa Luncașu Trifan este prin excelenţă un poet liric de o sensibilitate deosebită, care îşi consumă combustibilul creator într-un mod aparte. Drept dovadă este şi acest volum de rondeluri, intitulat Vibraţiile sufletului în rondel.  
Rondelul este o poezie cu formă fixă și cu număr variabil de versuri (a evoluat de la 7-8 până la 13,14,15 versuri, consacrată fiind astăzi forma cu 13 versuri), a cărei structură se bazează, ca şi în cazul baladei, pe refren. A apărut în Franţa evului mediu sub denumirea de rondeau. Originile rondelului se regăsesc în cântec, cel mai important fiind aspectul oral şi anume rimele şi refrenul. În rondel refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine perfect autonom şi se detaşează de muzică. Originalitatea şi subtilitatea acestui gen liric ţin, în mare parte, de variaţiile de sens operate de poet asupra grupului de cuvinte care revine de mai multe ori în poem şi permite jocuri de idei ce rup monotonia refrenului şi creează efectul de surpriză. De aceea rondelul are un caracter ludic foarte pronunţat.  
Rondelurile poetei Olguţa Luncașu Trifan sunt construite pe structura a 13 versuri având două perechi de rime, iar refrenul se repetă în cuprinsul strofei a doua şi în final. Este o tehnică de creaţie stilistică pe care autoarea o stăpâneşte şi o struneşte ca pe un cal nărăvaş. Tematica te duce parcă într-un labirint de oglinzi, care are rolul de a reflecta cerurile, divinitatea în antena receptoare, adică în sufletul uman. Este vorba de stări specifice omului dintotdeauna, precum păcatul, ura, mândria, ateismul în antiteză cu iubirea, respectul pentru viaţă, pentru natură etc, toate acestea aspirând la iertarea şi dragostea milostivă a lui Dumnezeu, împletindu-se ca un fuior de lumină şi întuneric în rondeluri, unele calme ca unda unei ape de câmpie, altele tulburătoare ca izvoarele reci de munte, unele luminoase, altele agresive, toate în căutarea unui echilibru între materialitate şi spiritualitate, între a fi sau a deveni. Aşa, spre exemplu, la un rondel care exprimă iubirea faţă de persoana iubită, imediat vom descoperi un poem dedicat dragostei pentru Dumnezeu.  
Încă din start, poeta aşează conştientă aceste poeme în panoplia veşniciei: Între pereţi de sticlă aşez rondelul,/ Să nu-l atingă praful ori uitarea (Rondel, rondelului), ca în următorul rondel să se adreseze divinităţii: Ţine-mă, Doamne, de mână!/ Se roagă poetul în gând (Rondelul poetului), ca o şansă de a aspira la bunăvoinţa salvatoare a Domnului. Conştientă de lumea aceasta păcătoasă din care facem parte şi în care ne afundăm tot mai mult (remarcabilă imagine!): În valea plângerilor noastre/ Şi spicul ierbii muşcă din păcat (Rondelul căinţei), autoarea afirmă că salvarea spre întomnarea vieţii nu poate veni decât din iubirea iertătoare divină, icoană sfântă: Sădit-am gând lângă icoană sfântă,/ Lacrimă-vie în cuvântul de iertare,/ Îngenunchiat-am de păcat înfrântă, (Rondelul credinţei). Dar viaţa pământeană, mai ales tinereţea, presupune consumarea conştientă a iubirii pentru persoana iubită, aceasta întruchipând frumuseţea absolută, pe care admirabil o creionează autoarea în unul dintre rondeluri: Erai, atunci, cea mai frumoasă/ Şi te sorbeam, laguna mea târzie, (Rondelul şoaptelor de amor), pentru ca în următorul rondel să găsim răspunsul la fiorul tainic al iubirii: În ochii tăi, ca-ntr-o oglindă,/ Aflat-am dulcele răspuns (Rondelul primului sărut)  
Totuşi, viața are un început inocent pe care îl purtăm în toată existenţa noastră în suflet. Tocmai de aceea nostalgia după acel timp al bucuriei este o dorinţă firească: De-ai reveni, copilărie,/ Te-aş alinta în zbor de fluturi (Rondel nostalgic), dar poeta este conştientă că la inocenţa începutului vine verdictul final, când îngheaţă lumina în lumânare şi doar rugăciunea ar mai putea schimba ceva: Se roagă chiar şi toamna-n calendare,/ Indură-Te, azi, Doamne-răstignit,/ Dezgheaţă-ne lumina-n lumânare! (Rondelul Îndură-te, Doamne!). Continuând drumul prin acest labirint de oglinzi în care se reflectă trăiri, timpuri ale speranţei, descoperim și timpul decepţiilor, al aşteptărilor, al rugăciunii, al regretelor etc. Iată un rondel care aduce speranţă: Voi trece-n astă seară pe la uşă./ Cu moşul făcut-am o blândă învoială.../. Copiilor ce-s trişti şi-n casă n-au găteală. (Rondelul copiilor trişti...). Mai departe, în altă oglindă, vom întâlni aspiraţiile fireşti în ajutorul domnului Iisus Hristos: Prunc mic, te roagă, azi, copilul din mine:/ Îngăduie, Doamne, speranţa prin Tine! (Rondelul Domnului). La urma urmei suntem rodul speranţei spre mai bine, fie în iadul de pe pământ, fie în raiul din ceruri. În acest sens, trăind în lumea noastră strâmtă, pentru autoare vine firesc întrebarea retorică: Doamne, ce-i cu lumea-aceasta,/ Ce se vrea, unde ne ducem?/ Fără rădăcini, năpasta/ Ne-o lovi... Nimic nu zicem? (Rondelul pentru Istorie)  
Este firesc ca din acest mănunchi de trandafiri -rondeluri, din acest labirint al oglinzilor-amintiri să nu lipsească imaginea celei mai scumpe fiinţe - mama. Aşteptarea măicuţei să-şi vadă fiica este ca o tristeţe ce nu se vindecă prea uşor: Măicuţă, lacrima din geana sfântă,/ Ce m-a vegheat atâtea nopţi la rând./ Tristeţea-ţi simt, nimic nu te încântă, (Rondel, mamei mele) Ca timpul meu să curgă-armonios/ Sub două luminiţe-albastre-aprinse./ Pe chipul tău brăzdat de timp şi vise. (Rondelul pentru mama). Dacă măicuţa încă o mai aşteaptă în prag pentru o ultimă bucurie, cel ce a fost tatăl pământean, rupt ca o ramură din arborele Tatălui ceresc (imagine care revine şi în alte rondeluri), este doar motiv de comemorare şi tristeţe: De şapte primăveri îţi caut paşii/ Şi urma lor mă poartă la mormânt/ Să-ţi spun că-n vie iar au plâns butaşii, ... (Rondel comemorativ). Continuându-ne drumul prin labirintul de oglinzi, vom trăi alături de poetă momentele aşteptării iubitului care, ca un înţelept, să-i dăruiască nectarul dragostei - In flori de lotus şi de roze dalbe,/ M-am primenit cu drag să te aştept. (Rondelul emoției) pe care o dorește să-i fie împărtășită - Sub stele răsărindu-mi eşti alinul./ Când cerul parcă-i contopit cu marea,/ Tu ochi îmi eşti şi eu ţi-s cristalinul. (Rondelul împlinirii), dorinţă care nu poate decât să atingă apogeul dăruirii totale și numai în petalele dragostei: Îmbracă-mi trupu-n trandafiri/ Şi pleoapele în stropi de rouă, (Rondelul de dorinţă).  
Urcând pe cele mai înalte piscuri ale vieţii, pe stâncile dure ale provocărilor de tot felul, Olguţa Luncașu Trifan îşi doreşte să fie nici mai mult nici mai puţin decât ceea ce exprimă versul său: Floare de colţ aş vrea să fiu/Pe vârf îndepărtat de munte/... Fă, Doamne, gândul meu o punte/ Şi pas spre cerul azuriu! (Rondel pentru floarea de colţ), fiindcă, nu-i aşa? Nu am cerut prea multe de la viaţă,/ Nici Ţie, crezând că nu e potrivit./ Astăzi, Te rog, de nu-Ţi par, îndrăzneaţă/ Să-mi dai, atâta doar, cât Tu ai plănuit (Rondelul învăţăturii). Cu aceeaşi reală modestie, poeta Olguța Luncașu Trifan trăieşte povara creaţiei în comunicarea cu semenii prin diseminarea cuvintelor în forma lor lirică: Cerut-am, Doamne, Ţie, nu prea multe/ Şi iată, astăzi, mult m-ai răsplătit/ Cu duh mângâietor, în sfere culte/ Cuvântul să împart, m-ai ocrotit. (Rondel de recunoştinţă). În acelaşi timp şi noi ceilalţi trăim sub spectrul eternei treceri ca o curgere de apă - Ne sperie timpul ce trece în grabă/ Lăsându-ne-n tâmple argint şi ninsori (Rondel timpului), dar avem şansa întâlnirii cu eternitatea într-o ultimă despovărare - Când tabla vieţii mai avea un zar,/ Ai apărut din zare-albastră, izbăvire,/ Cu binecuvântări divine-n dar (Rondel iubirii fără de hotar), indiferent de condiţia umană: E clipa, Doamne, pentru om,/ O punte-a vieţii înspre moarte/ De rege eşti ori majordom, (Rondelul clipei de taină). Umanist rondel pentru a înţelege că în faţa morţii toţi suntem egali!  
Rămâne pentru toţi o dilemă privind adevărul existenţei noastre, starea de căutare şi îndoială, de întrebări fără răspuns pentru care poeta în frământarea ei existenţială găseşte o apoftegmă: Am căutat în lume adevărul,/ Să-l folosesc în numele dreptăţii.../ Să aflu ce-i sortit eternităţii:/ În Duh şi Adevăr stă Creatorul,/ Nu căuta în lume adevărul! (Rondelul Adevărului). În aceeaşi ipostază, Olguţa Luncașu Trifan nu uită că om este înainte de a fi creator de poezie, atunci când afirmă: Sunt păcătosul ce pietrele îşi strânge/ Purtându-şi crucea prinsă în destin./ Nu-mi este teamă de ce mă va înfrânge/ Spre Tine, Doamne, fruntea îmi închin. (Rondel pentru iertare), în încercarea, reuşită spunem noi, de a aduce un plus de bucurie şi curăţie sufletească în relaţia cu semenii, cu iubitul, cu viaţa, dar în primul rând cu divinitatea. Un avertisment spre modestie şi dragoste pentru că totul este trecător şi deşărtăciune: Din floarea vieţii cad petale,/ Iar roua lor se-nalţă spre neant./ Nu te-avânta pe căi fatale!/ Pe-aici, eşti doar un simplu figurant (Rondel cu îndrumare).  
Cred că relaţia gând - cuvinte, pe care autoarea o vede ca pe o moară de spălare a răului lumii, este o aspiraţie pentru fiecare, ca împreună să facem o lume mai bună, mai dreaptă, în care lumina adevărului divin să fie eliberarea de povara fatalităţii - Am pus gândurile mele/ Într-o moară de cuvinte./ Măcinându-se-ntre ele/ În rondel de luare-aminte,/ Răul lumii să îl spele, (Rondelul cuvintelor), fiindcă la urma urmelor - Viaţa noastră-i ca o gară,/ Trec prin ea cuvinte multe/ C-avem de purtat povară (Rondel adânc).  
Nu putem încheia scurta noastră introducere la volumul acestor admirabile buchete de rondeluri, adevărate bijuterii lirice, ce o situează pe poetă în rândul adevăraţilor creatori ai acestui gen de poezie, fără a reaminti în finalul acestui aproape bine structurat volum (ordinea rondelurilor putea fi stabilită pe o osatură mult mai elaborată, dar care nu ştirbeşte cu nimic valoarea poemelor, cantabilitatea și armonia lor, profunzimea mesajului, talentul şi dăruirea sufletească a omului, a creatorului şi a scriitorului Olguţa Luncașu Trifan), crezul de căpătâi al acestei doamne a rondelului românesc contemporan: Mai păstrez o singură dorinţă:/ Timp să am mai mult, nelimitat./ Proză, versuri, poate-am să mai fac,/ Cu mesaj din proprie credinţă, (Rondelul dorinţei poetului).  
Întoarcerea la origini este şansa recunoașterii universale a literaturii române. Cu paşi mici, dar încărcaţi de valoare, ca cireşii de mai înfloriţi, vom putea cuceri lumea.  
O carte aparte care merită citită cu atenţie şi care se constituie într-o lecţie de viaţă!  
  
  
  
  
Dumitru Brăneanu  
(U.S.R. – Filiala Bacău)  
  
  
  
  
  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Doamne, ce-i cu lumea aceasta?... - Dumitru Brăneanu / Olguţa Trifan : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2416, Anul VII, 12 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Olguţa Trifan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olguţa Trifan
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!