CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Constiinta >  





Captivi în Labirintul Halucinant al Oglinzilor
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt puține visele care au cu adevărat o semnificație sau o învățătură de la Dumnezeu. În ceea ce îl privea, putea număra pe degete pe cele cu adevărat de valoare, dezvăluind credibil și realist viitorul. Similar viselor profetice din Biblie, cel pe care îl avusese în urmă cu mai mulți ani, a venit ca răspuns la o anumită dilemă pe care o trăia, ca urmare a derapajului materialist al societății românești și mondiale din ultimele decenii. Era uimit de înfrigurarea pe care o manifestau toți cei din jur în dobândirea de avantaje, indiferent de mijloacele folosite, cu o indiferență totală față de ceilalți. Modelele puse înaintea oamenilor de noua ordine consumistă, bazată pe devalizare și însușire lipsită de scrupul a resurselor planetei, l-a determinat să cugete adânc asupra direcției spre care se îndrepta societatea umană, fapt ce l-a determinat să ceară insistent de la Dumnezeu o posibilă explicație și o cale de urmat.  
 
Răspunsul l-a primit printr-un vis de neuitat.  
 
Și astfel, într-o noapte a visat că se afla într-o încăpere care făcea parte dintr-un labirint uriaș. Respectiva cameră avea uși pe toate cele patru laturi, astfel încât, se putea trece ușor spre încăperile alăturate. Aceste camere erau diferite ca mobilier. Unele erau mai frumoase, altele mai simple, unele bogat ornamentate, altele mai sărăcăcioase. Imediat ce s-a văzut în mijlocul acelei încăperi, a sesizat că alături de el se aflau multe persoane aparent religioase. De asemenea, toate camerele labirintului erau pline de astfel de oameni, care purtau pe ele însemnele credinței creștine, dar se amestecau călcându-se în picioare cu toți ceilalți, necredincioși declarați, într-o învălmășeală de nedescris.  
 
Ușile erau deschise și un adevărat du-te-vino avea loc dintr-o cameră în alta, fiecare persoană încercând să ajungă într-o încăpere mai frumoasă, mai deosebită, și să își însușească bogatele comori care făceau parte din ornamentația lor. Iureșul era atât de mare, încât oamenii se călcau în picioare, alergând fără să țină cont de ceilalți, îmbrâncindu-se și punând mâna pe obiectele de valoare, mai precis, devalizând tot ce întâlneau. În urma lor, rămâneau doar niște camere pustii și goale, ce nu mai prezentau interes.  
 
Nimeni însă, nu căuta ieșirea din labirint, deși unii, puțini la număr, se opreau sfârșiți în câte o cameră goală, după ce se epuizaseră alergând, și își dădeau seama că se aflau în mijlocul unei capcane fermecate aparent fără ieșire. Frenezia era însă foarte mare, până acolo încât nu mai era clar în ce direcție să alegi. Obiectele însușite din încăperi erau purtate în spate de toți cei care avuseseră ocazia să pună mâna pe ele, doborându-i sub greutatea lor, până veneau alții, mai tineri și mai puternici, care le furau fără jenă comorile strânse, lăsându-i să se zbată în neputință sub picioarele indiferente ale celorlalți.  
 
Și el era prins, fără voie, în mijlocul unui astfel de iureș nebun. Ceea ce era trist, consta în faptul că aproape nimeni nu realiza că soluția consta în ieșirea din labirint. Iar acei puțini, care în cele din urmă își dădeau seama de aceasta, erau atât de epuizați din cauza alergării, încât nu mai erau în stare să judece logic și să încerce vreo soluție. Încăperile se închideau unele în altele, în mijlocul unei agitații generale, și atunci, stând nemișcat mai multă vreme.  
 
Uimit, a înțeles că nu exista ieșire din labirint.  
 
Straniu, nici goana după încăperile bogate și nici intenția de a găsi o ieșire nu dădeau rezultat. Cei care avuseseră la început însemne religioase, le pierduseră în lupta pentru dobândirea de obiecte strălucitoare: pietre prețioase, materiale de valoare, bani și podoabe atrăgătoare. Peste tot erau montate oglinzi cu rame de aur, argint și platină, încrustate cu diamante, în care mulți priveau cu nesaț pentru a-și împodobi corpul sau pentru a-și aranja aspectul exterior, ignorând că timpul trecea și îmbătrânirea devenea evidentă.  
 
Dar el a sesizat imediat că în felul acesta, toți oamenii nu vor face altceva decât să își epuizeze viața într-o căutare fără rost și fără a ajunge la acea țintă, care în mod clar era cea de a ieși din labirintul halucinant. Dacă aceasta nu era atinsă, însemna că se pierdea totul, indiferent cât de multe ar fi fost bogățiile strânse. Adversarul adevărat era timpul care trecea fără milă. Dar mulți nu realizau tragedia situației. Unii reușiseră să se baricadeze în anumite încăperi, încercând să intre în posesia cât mai multor bogății. Montau uși blindate pentru a nu mai intra nimeni, deși în felul acesta își construiau propria închisoare din care ulterior nu mai aveau cum să iasă. Această restrângere a spațiului de mișcare, genera o presiune tot mai mare asupra celor mulți, siliți să se îmbulzească în camerele goale și jefuite de conținut. Deja mirosuri pestilențiale începeau să se degaje din multe locuri ale labirintului. Epidemiile erau iminente. Sărăcia tot mai mare. Acest lucru nu era vizibil încă în acele încăperi bogate, care concentrau acum tot mai mult din tot ce era de valoare, și în care puțini la număr, încercau să își stabilească o formă proprie de supraviețuire, indiferent ce se întâmpla cu ceilalți.  
 
Dar timpul curgea nemilos pentru toți.  
 
Atunci le-a strigat tuturor celorlalți, cu glas puternic:  
 
— Opriți-vă! Nu aceasta este calea! Strângerea de bogății nu vă este de nici un folos! Disperarea este, de asemenea, inutilă! Timpul vieții ni se scurge fără rost! Trebuie să căutăm ieșirea, însă într-un mod diferit!  
 
Imediat le-a vorbit celor din jur ca să se unească cu el în rugăciune către Dumnezeu, pentru a li se descoperi calea de ieșire din labirint. I-a invitat pe toți cei doritori, să își înalțe gândul și glasul către Marele Creator, ca El să intervină pentru a-i scoate din capcana în care să găseau. Puțini i-au răspuns apelului. Mulți treceau nepăsători pe lângă ei. Alții erau în continuare obsedați de posesia bogățiilor materiale și nu îi luau în seamă. Alții râdeau de ei și își băteau joc. Cei care își pierduseră însemnele credinței, erau dintre cei mai vehemenți împotriva lor:  
 
— Nu există nicio ieșire din labirint! Totul este să pui mâna pe bogății, să arăți bine și să te bucuri de viață după bunul plac!  
 
Dar ei, acei puțini, se țineau de mână într-un cerc strâns și invocau pe rând prezența divină. El a fost ultimul care și-a rostit rugăciunea. La sfârșit, ceilalți s-au ridicat, dar el a continuat să rămână într-un dialog profund cu Dumnezeu, stând în genunchi cu privirea plecată, dar cu ochii minții atenți la răspunsul divin. Și deodată, în timp ce se ruga, inspirația a venit asupra lui, s-a ridicat, a luat o foaie de hârtie și a scris niște versuri, sub forma unei incantații sfinte, care sunau astfel:  
 
În Eden, în Eden,  
Acolo sunt slava, puterea și speranța,  
Pacea și bucuria,  
Dăruite de Dumnezeu!  
 
În Eden, în Eden,  
Acolo sunt speranța și fericirea,  
Împlinirea și bogăția,  
Dăruite de Dumnezeu!  
 
Pe măsură ce rostea cu glas tare aceste versuri, unii dintre cei prezenți au început să le copieze pe coli albe asemănătoare cu cea din mâna sa, astfel că tot mai mulți învățau cântecul. El continua să îl repete. Mulți se alăturau incantației sfinte, care se relua, aparent la nesfârșit. Pe măsură ce aceste cuvinte se răspândeau prin labirint, tot mai mulți le preluau și le repetau, ca într-un cor, crescând mereu în intensitate. Cei baricadați în camerele pline de bogății nu auzeau aceste versuri. Pentru ei era doar un zumzăit lipsit de înțeles. Ușile groase pe care și le zidiseră pentru a-i împiedica pe alții să intre și să le ia din lucrurile pe care puseseră mâna, împiedicau sunetele din interior. Cei prăbușiți sub greutatea poverilor strânse în spate, erau prea sleiți ca să mai pronunțe vreun cuvânt. Cei fermecați de propria imagine din fața oglinzilor înșelătoare, nu pricepeau ce se întâmplă. Neavând textul scris în fața lor, ei nu puteau să îi rostească versurile.  
 
Mintea le rămânea captivă în fața strălucirii oglinzilor.  
 
Cei care rosteau cântecul s-au grupat treptat în mai multe camere, în care pereții erau albi și goliți de ornamente, dar răsunetul său devenea, printr-un straniu fenomen de rezonanță, tot mai puternic. Ceilalți au rămas în secțiunile blocate ale labirintului sau au fost surprinși de închiderea neașteptată a ușilor încăperilor în care se aflau, neputând să își abandoneze bogățiile pe care le aveau sau să plece din fața oglinzilor în care se admirau.  
 
În cele din urmă, pereții camerelor în care se aflau cei care cântau și ulterior, întregul labirint, s-au prăbușit cu zgomot. Cu uimire, când a privit în jur, a văzut că labirintul dispăruse fără urmă, însă toți cei care se uniseră prin rugăciune și cântare sfântă s-au trezit în mijlocul unei pajiști încântătoare, scăldată în lumina soarelui, mai precis, în ambianța unei priveliști asemenea celei descrise de Sfânta Scriptura ca fiind Edenul, sau Noul Pământ.  
 
Și brusc s-a trezit.  
 
Imediat, a înțeles din acel vis că nu era indicat să dorească după oglinzile și bogățiile lumii, care nu te conduc decât la o alergare nebuneasca printr-un labirint halucinant, fiindcă astfel, viața îi va trece fără să atingă ținta pusă de Dumnezeu. La final, a înțeles că singurul lucru care merită în această viață este cel de a căuta ieșirea din labirintul lumii, mergând cu perseverență pe calea rugăciunii care invocă puterea divină eliberatoare.  
 
Fiindcă orice altceva, nu reprezintă decât o periculoasă iluzie!  
 
Referinţă Bibliografică:
Captivi în Labirintul Halucinant al Oglinzilor / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3370, Anul X, 23 martie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!