Se așterne timpul peste parc
Iubire,
se așterne noaptea peste parcul abătut,
iar pașii mei, pribegind, se pierd
în ecou singurat.
Mi-e dor!
Număr în gând nopțile când te-am dorit,
și-s tare multe, și ma încurc…
și-o iau de la-nceput.
Iubire,
se așterne toamna peste parcul răvășit,
iar glasul meu, rugând, se pierde-n
șoapte neînțelese.
Te chem!
Număr în gând toamnele ce au murit,
și-s tare multe, și mă încurc…
și-o iau de la-nceput.
Iubire,
se-așterne timpul peste parcul părăsit,
iar pașii mei, rătăcind,
se-ntorc neștiuți și stingheri.
Te aștept!...
Număr în gând anii care au trecut,
și-s tare mulți… și mă încurc…
și-o iau de la-nceput…
