Ai plecat
Ai plecat…
Nici ruga și nici plânsul meu
Nu te-a oprit
De parcă nici nu ne-am fi cunoscut
Vreodat'…
Ai plecat…
Și umbra îmi pare a-ți veda
Mergând tâcut în urma mea
Pe înserat…
Iar glasul cred a-ți auzi
În nopți târzii
În zori de zi
Prin ploi și vânt
Și-n zilele pustii
De toamne lungi
Și primăveri ce mor pe lunci
Fără o floare, fără un cânt…
Ai plecat…
Viori în mine-au amuțit
Și bucuriile-au pierit
Treptat…
Dar poate că vei reveni…
Doru-mi luceferi îți așterne-n cale
Și gândurile ning petale
Pe ai tăi ochi si mâini…
Te aștept sperând
Te aștept crezând
Te aștept visând…
La margini de ape
În murmur de șoapte
Când vei veni
Mă vei găsi
Dormind adânc…
Ai plecat…
Peste frunzele ce rânduri au căzut
Pasul greu al timpului a trecut
Netulburat…
