Să-i spui
Să-i spui că visurile mor,
Să-i spui că gândurile dor,
Să-i spui că primăvara nu mai vine,
Întârzie din nou pe undeva,
Dar să nu-i spui, de va-ntreba,
Nimic de mine!
Drumețule, ce-n cala ta
Pui în desagă
Iubiri de o zi, de două …
Sau de o viață întreagă.
Să-i spui de-l vei vedea în zori
Călătorind pe mări sihastre,
Scăldat în spuma undelor,
Că plâng iubiri în depărtări
Și doruri cheamă la fereastră,
Dar să nu-i spui, de va-ntreba,
Nimic despre iubirea noastră.
Și dacă-n nopți îl vezi trecând,
Nălucă în argintul lunii,
Să-i spui că urme au pierit
Și aripi zac, uitate, în țărână,
Dar să nu-i spui, de va-ntreba,
Nimic de zborul nostru înalt,
Înfrânt pe drumul spre lumină.
Iar de-l zărești, când seara vine,
Culcat în ierburi, mângâiat de vânt,
Să-i spui că visurile mor,
Să-i spui că gândurile dor,
Să-i spui
Că primăveri în sufletu-mi suspină
Iar neuitarea nu-i doar un cuvânt,
Dar să nu-i spui, de va-ntreba,
Nimic de mine!
Căci timpul nu se-ntoarce la trecut...
