Dor pribeag
Iubirea mea,ești azi departe,
privește întinsa mare de argint!
O melodie suspină-n infinit,
iar sufletul de dor tăcut mi-e plin.
Amurgul cade unduind
pe valurile -freamăt călător;
un murmur lung plutește-n depărtări
și marea-încet se pierde-n asfințit…
Un val zănatic,rupt de mare,
se înaltă mâna să-mi cuprindă;
îl strâng în palmă: dorul meu
e val de mare pribegindă…
Iubirea mea, ești azi departe,
privește luna ce se scaldă-n ape!
Rochia-i albă de mireasă,
în spuma mării se revarsă.
Îmi este dor și n-am cui spune,
marea șoptește îngândurată…
Iubirea mea, ești azi departe,
ascultă glasul ce te cheamă!...
