CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Hazard
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Hazard  
  
Nu știa de ce s-a căsătorit cu el, s-a întrebat de atâtea ori și nu a reușit să-și răspundă, nu găsea un răspuns care să-i pară potrivit. Din toate iubirile pe care le lăsase în urmă, nu găsise una care să-i convină, dintre toți tinerii care o iubiseră, nu considerase că unul ar merita sa-i fie alesul. Și totuși se căsătorise cu el, fără niciun merit deosebit, fără nicio calitate care să o atragă. Locuia de un timp în casa părintească, departe de lume, liniștită,doar cu gândurile ei, cu gândurile și cu lumea ei interioară. Dar chiar și acolo doi tineri îi tulburau apele...Erau un fel de fapt divers.  
-Cu care din ei te vei mărita?- o întrebă într-o zi mama ei.  
Întrebarea o luă pe nepregătite, între multele ei gânduri acesta nu-și făcuse loc până atunci.  
-Ce întrebare mai e și asta?  
-O bună întrebare- zise mama ei netulburată. Curând vei rămâne fată bătrână.Asta vrei? Ar trebui să te gândești serios la viitorul tău.  
"Fată bătrână, fată bătrână, fată bătrână", începu să i se învîrtească gândul. "Cu care din ei te vei mărita? Fată bătrână, fată bătrână..."Se gândi la cei doi tineri. Unul era mai scund, nu prea frumos, dar o iubea nebunește, cu dăruire, admirație, privind-o ca pe ceva prețios, îmbrățișând-o cu adorație, repetănd cu un zâmbet cuminte, parcă cerând iertare:  
-Nu uita că doar eu te pot face fericită, pentru că numai eu te cunosc, numai eu îți simt sufletul și-ți înțeleg gândurile. Numai eu știu să-ți ascult tăcerile, să-ți citesc dorințele și să-ți șterg lacrimile...  
Celălalt era mai înalt, parcă și ceva mai frumos -oricum asta nu conta-, i se părea într-un fel superficial pentru felul cum trata viața, veselia lui desbordantă o cam desconcerta. Oricum, ar fi fost ultimul pe care l-ar fi ales să-i stea alături. Și totuși...  
-Mă voi căsători cu primul care va sosi acest sfârșit de săptămână- se auzi spunând. Nu-i venea să creadă că a fost ea cine a rostit acele cuvinte.  
Mama ei o privi neîncrezătoare, ca și cum și-ar zice:" Fata asta e dusă, nu stă prea bine cu capul".  
-Cu primul care va sosi acest sfârșit de săptămână,mă voi căsători- zise ea hotărât, ca o promisiune, și un zâmbet i se ghicea pe chip, enigmatic, straniu-.Iar de nu va veni niciunul,nu mă voi căsători- mai zise ea.  
Hazardul a făcut să vină amândoi, și tot hazardul a făcut ca primul să sosească el, cel superficial, jovialul, și cu inelele de alianță. Nu voia să-i scape pasărea din mână.  
Când l-au văzut la poartă, mama și fiica au schimbat o privire. Iar când el o ceru de nevastă, ea începu să râdă cu poftă, că-i curgeau lacrimile. El o privea fără să înțeleagă acea veselie exagerată, dar ea îi întinse mâinile și îi spuse simplu că acceptă. Era fericit de-i încăpea tot cerul în suflet, în schimb din sufletul celuilalt pieri tot cerul, când îl anunță că totul s-a sfârșit, se va căsători în curând.  
-De ce o faci, nu te înțeleg. Îl iubești?  
-Nu.  
-Atunci? Te forțează părinții?  
Ea clătină din cap și nu mai spuse nimic.  
-Vei fi nefericită cât vei trăi- mai spuse el cu tristețe și durere, neputincios, făcut fărâme.  
Nici ea nu înțelesese de ce o făcuse, fericirea cu soțul ei, dacă a existat, a fost de scurtă durată, dar de ajuns cât să ajungă să-l iubească. Era foarte atent cu ea, tandru, pasional, căutând să nu-i lipsească nimic. Aveau doi copii minunați, pe care ea îi iubea mai presus de orice rațiune, mai presus de insăși viața, de tot. El ajunsese să fie gelos. Într-o zi o întrebă:  
-Mă iubești? Niciodată nu mi-ai declarat. Mă iubești un pic, măcar? Eu te iubesc prea mult.  
-Acum, da.  
-Acum?! Ce vrei să spui cu acum? Înainte nu? Când ne-am căsătorit, nu mă iubeai?  
-Nu. Îmi plăceai, dar nu te iubeam, m-ai făcut să te iubesc, tu ai făcut posibil.  
El se simți dărâmat, apoi speriat. Se gândi la toate femeile cu care o înșelase, și în fiecare o căutase pe ea, căutase pasiunea ei, iubirea ei, pentru că niciodată nu o înțelesese, nu putuse ajunge la sufletul ei, nu-i putuse afla gândurile. "Doamne, dacă află că am înșelat-o, mă părăsește! Și nu pot trăi fără ea, nu pot! E aerul pe care-l respir, e sângele meu!" Știa că ea nu-l înșelase, era prea mândră și prea comodă, ca să-și complice viața. Mai știa că mulți bărbați se îndrăgostiseră de ea, chiar și mai tineri, adolescenți, dar ea nu avea ochi pentru ei, n-o interesau, era distantă, rece, indiferentă, chiar disprețuitoare. Când îi privea, părea că privirea ei trece prin ei, și pe el îl privea așa de multe ori, dar când îi privea în ochi, ei se pierdeau, așa cum se pierduse el. Era fascinantă. Ar fi ucis-o, dacă ar fi aflat că îl inșeală, n-ar fi suportat să știe că aparține altui bărbat, că altul o atinge, că altul o posedă. Și ea era conștientă de asta.  
Se apropie de ea și o luă în brațe, o sărută și o privi intens. Îi luă capul în mâini. I-l putea fărâma, cu mâinile lui puternice. În schimb zise:  
-Doamne, aș da oricât să știu ce ai în cap! Să știu ce porți în gânduri. Pe unde-ți umblă sufletul?...  
Dar lucrurile s-au complicat când s-a aflat că el o înșela. Ea suferi cumplit. Îi venea să-și sfâșie sufletul, să-și rupă carnea,să-și muște mâinile. Și îl părăsi. Dar copiii erau mici, plângeau după el, iar el după ea, disperat, îți făcea milă. Și se întoarse. Își spuse că nu va muri din asta, iar dacă i-ar fi dat s-o ia de la capăt, pentru a avea copiii pe care-i are, s-ar mărita tot cu el. Și au trecut anii, copiii crescuseră iar ea avea să împlinească 40 de ani. 40 de ani! Ducea o viață după bunul plac, liberă, fără să asculte ordinele nimănui, sfaturile nimănui, serviciul îi permitea, iar soțul, cu faptul că o știa în casă, nu-l înșela, era o doamnă respectată, elegantă, o gospodină desăvârșită, era fericit. Ea știa că soțul avea o amantă tânără care-i mângâia orgoliul. N-o interesa dacă o iubea sau nu, ba mai mult, spera s-o iubească și să plece de acasă. Chiar îi propuse, dar el îi răspunse zâmbind, mângâind-o cu dragoste:  
-Iubito, voi fi eu curvar, dar nu prost. Apoi tu știi că doar pe tine te iubesc. Și ele nu ajung nici la degetul tău cel mic.  
Dar împlinea 40 de ani! Știa că el va fi cu cealaltă, așa că se hotărî, luă decizia de a-l înșela. Și petrecu ziua ei cu bărbatul care o iubea în tăcere de ani. Răbdător,așteptând-o... Au făcut dragoste fără cuvinte, cu delicatețe, în fața flăcărilor din cămin. Când s-a întors acasă, spre surprinderea ei, își găsi soțul în pat.  
-De unde vii tu la ora asta?- o întrebă el puțin contrariat.  
"Mi-a sunat ceasul"- gândi ea, și se surprinse cât era de liniștită, chiar nepăsătoare, ca însăși moartea.  
-Din brațele unui bărbat- răspunse ea fără ezitare,fără tulburare, sigură, chiar sfidătoare.  
El tăcu un moment, uimit, desconcertat, interzis. Apoi izbucni în hohote de râs, zicând amuzat:  
-Păi dacă ai făcut dragoste cu un bărbat care nu era al tău, nu mă vei refuza pe mine, care sunt bărbatul tău, nu-i așa?- spuse el începănd să-i scoată hainele.  
"Doamne, oare nu simte mirosul celuilalt? Nu-i miroase a dragoste?"-se întrebă ea, supunându-se docilă.  
Se simțea goală pe dinăuntru, fără un gând care să-i tulbure mintea, fără un gând care să-i răvășească sufletul, fără o dorință, fără un vis...  
-Ți-a plăcut cum a făcut dragoste?-o întrebă el între săruturi.  
-Nu, mai bine mă iubești tu- murmură ea abandonându-se pasiunii lui. Și era sinceră...  
  
Referinţă Bibliografică:
Hazard / Nina Dragu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2211, Anul VII, 19 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nina Dragu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!