CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Antologie >  




Autor: Niculae Mihăiţă         Ediţia nr. 2523 din 27 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Niculae MIHĂIŢĂ - RECITAL POETIC ÎN MUZEUL MĂNĂSTIRII CERNICA

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Marilena Istrati  
ŞI EU AM FOST LA TÂRGU OCNA  
 
Peste capetele noastre,  
îngerii scutură pomii de zăpadă.  
Clopotul măsoară pacea din noi.  
Cădelniţa ritmează bătaia inimilor noastre.  
Stindardul pur  
se continuă în braţul vânjos  
al tânărului care cântă: „Aliluia!”,  
lângă turnul de pază al închisorii.  
Zăpadă în pace de-o clipă.  
Cruce vie în noi.  
Stejarul sub care  
fraţii şi-au luat rămas bun  
de la Valeriu  
ne-a aşteptat şi pe noi.  
 
 
Nicolae Dascălu  
DAMNATUL  
 
Coboară sângele în spini,  
Neantul vine să existe,  
Se-ntorc în burgul acherontic  
Soldaţi cu tropotele triste.  
Eu stau de mii de ani şi-aştept,  
Însângerat pe cruce,  
Un heruvim din înălţimi  
Blestemul să-mi ridice.  
O, Doamne, Tu erai aici  
Şi pătimeai cu mine,  
Venit-a timpul să plecăm  
Spre alte zări, senine.  
 
 
Eugenia Ţarălungă  
APARIŢII CARE TE FAC FERICIT  
 
îţi iei pustia cu tine  
negreşit  
pentru orice eventualitate  
 
şi glosarul de termeni  
şi ceasurile prielnice rugăciunii  
şi simţurile toate (cumpătate au ba  
o cumpătare mereu under construction)  
 
şi mai ales războiul la scară redusă  
războiul nevăzut  
şi demarajul  
şi râvna  
elanul  
constanţa  
de la o Noapte de Sânziene la alta  
de la o deschidere a cerurilor la alta  
care mai de care mai prielnice teofaniilor  
sau altor apariţii care te fac fericit  
 
Sfântul Macarie e cel mai fericit sfânt  
(du-mă, fericire, ‘n sus  
şi izbeşte-mi tâmpla de stele)  
fericirea e o macara  
un troliu  
o metodă frumoasă de elevare  
care nu dă greş niciodată  
nici în pustie  
nici în chilie  
nici la căsuţa cu zorele  
nici în apartamentul stabil  
în care îţi tot aclimatizezi  
pustia estivală  
rabatabilă  
între cele două onomastici  
ale Mariei.  
 
 
Liliana Ursu  
FIECE CUVÂNT DIN EVANGHELII  
 
Fiece cuvânt din Evanghelii  
e păzit de câte un înger.  
Precum ceara strecurată,  
precum mierea de rază  
luminează acest gând  
şi zariştea cosmică  
de la Văratec.  
Sfios, sufletul înoată printre stele.  
 
 
Daniela Şontică  
COPILUL BUN  
 
M-au lăsat acolo  
să privesc de departe  
cum se bucură împreună  
de artificiile domestice -  
n-am plâns,  
am inspirat adânc.  
Văzduhul  
mi-a dezlegat oasele,  
eram uşoară ca un lampion,  
aş fi vrut să întreb de sus:  
cine pluteşte acum  
într-un contre-jour perfect al fericirii,  
cine?  
dar ştiam că nu mă mai aude  
şi nu mă mai vede nimeni.  
Au venit iubirile din trecut,  
s-au vindecat una câte una,  
din toate la un loc  
s-a născut o piatră cu privirea blândă,  
un copil  
cu gust de pâine şi vin:  
l-am mâncat,  
l-am băut,  
şi era bun.  
Şi a rămas cu mine până la sfârşit.  
 
 
Cătălin Stanciu  
DELIRURI - 4  
 
Vreau ca Dumnezeu  
să fie doar al meu  
să nu se mai risipească  
pentru oameni care nu au nevoie  
de El.  
Dar  
Dumnezeu a început  
să nu-mi mai înţeleagă limba  
iar eu  
să nu-i mai recunosc vocea,  
aşa-i vorbesc în gând,  
ca unei iubiri trecute.  
 
 
Gabriela Tănase  
GÂND  
 
Nimeni nu face drumul la cer  
călăuzit de-o umbră.  
Într-o biserică veche  
am văzut un sfânt  
el nu m-a văzut pe mine  
i-am pictat un ochi  
apoi pe celălalt  
acum mă vede  
şi plânge.  
 
 
Elena Dulgheru  
IERUSALIM (ORAŞUL VIITORULUI)  
 
Tu fă doar un pas,  
cel mai mic,  
Şi Oraşul singur va veni către tine  
îmbrăţişându-te, colinele arse de vânt  
şi albite de soare  
se ridică vertical, ondulându-se  
ca nişte mari suprafeţe de apă,  
ca talazurile verzi ale mării.  
Iată-le cum vin către tine, să te îmbrăţişeze,  
Cum petalele mari de floare  
Se înfăşoară în jurul pistilului,  
să îl protejeze  
de noapte.  
Tu eşti pistilul! Eşti centrul.  
Eşti pelerinul nerătăcitor  
străbătând noaptea drumurilor  
spre lumină  
Căci dorind ai venit.  
Nu te teme! Iubeşte-le!  
Aceste peisaje uscate care se ridică vertical,  
vălurindu-se ca nişte cortine  
pe scena cerului  
Când autocarul aleargă în goană  
Pe panglica perfectă a şoselei  
de la Tel-Aviv la Ierusalim  
Nici nu ai timp să te uiţi în telefon,  
să verifici fusul stelar şi imaginile,  
Peisajul te fură cu totul,  
deşi parcă nu ar avea nimic de spus  
Dealurile tocite cu blocuri de piatră albă,  
răsărite în vârful lor  
aleargă înapoi pe orizontul stâng  
şi cel drept al şoselei, care se unesc  
cu orizontul din faţă, în care intri,  
despicându-l cu săgeata şoselei  
ce nu ştie să se oprească.  
Dorind,  
Cu turbioanele dragostei intri  
În această ţară a viitorului.  
Dintre ură şi dragoste  
mai mare e dragostea.  
Dragostea poate converti până şi profeţiile,  
decantând fiecare  
silabă a Domnului prin filtrul iubirii,  
neschimbând nici un cuvânt,  
dar decantând fiecare silabă a Domnului.  
Luminaţi fiecare cuvânt cu inima voastră,  
ca pe un diamant!  
Purtaţi cărţile profeţiilor pe braţele deschise  
ale dragostei şi ale iertării  
şi limpede va fi viitorul!  
agape  
Ochii copiilor vor şti să citească.  
Şoseaua virilă mă poartă  
pe acest pământ prea bătrân  
încrustat de cuvinte  
către un oraş al viitorului  
unind pietrele albe ale trecutului  
cu braţele fierbinţi ale oamenilor  
şi cu voinţa lor dârză.  
Sfânta Cruce răsărind  
Din steaua lui David,  
udată de braţele fierbinţi ale Elenei  
şi de inima ei dârză şi iubitoare.  
Luminaţi, luminaţi  
Oraşul viitorului!  
pietrele albe ale trecutului, încrustate cu grijă,  
şi inimile dârze ale oamenilor  
au nevoie de dragostea voastră.  
Ie-Ru-Sa-Lim!  
 
 
Victoria Milescu  
PLOILE SUNT LACRIMILE POEŢILOR  
 
Ploile sunt lacrimile poeţilor  
curg în râuri vijelioase ori calme  
pietrele cântă sub versurile  
şlefuite de perseide  
poeţii nu se nasc oriunde, oricând  
nu-i recunoşti uşor, nici repede  
seamănă oarecum cu noi  
dar ochii lor văd mereu altceva  
glasul lor sună altcumva  
ei râd şi cântă şi privesc moartea în ochi  
beau cu ea o cafea, un şpriţ  
zilnic fac o tură dincolo de orizont  
din teribilismul lor vicios şi fermecător  
cine să-i creadă când povestesc  
cum e dincolo şi dincoace de lumină  
cine să înţeleagă că versurile lor  
sunt strigătele noastre de ajutor  
sunt scrisorile noastre de adio  
lansate-n infinit  
dar infinitului nu-i pasă de noi  
infinitul nu are timp nici răbdare  
infinitul nu îşi cere iertare...  
 
 
Florentina Loredana Dalian  
PETRU SUNT EU  
 
Şi eu m-am speriat, crezându-Te nălucă,  
Ţi-am cerut cu îndrăzneală, îndoindu-mă:  
„Doamne, dacă Tu eşti,  
fă să vin la Tine pe ape!”  
m-am avântat, am mers, apoi,  
puţin credincioasă, m-am îndoit, gata să mă scufund;  
dar Tu vegheai.  
„Doamne, scapă-mă!” - Ţi-am strigat.  
Şi eu, ca şi el, m-oi fi lepădat de Tine,  
la ceas de seară,  
poate nu doar de trei, ci de mai multe ori;  
de câte ori vor fi cântat cocoşii?  
Dar, Doamne, Tu ştii că iubirea-mi bucăţi  
e astfel din pricina neputinţei.  
Tu singur înţelegi păcătosul ce n-are curaj  
să iubească până la capăt  
iar la urmă-şi plânge neiubirea.  
Întreabă-mă ca pe el, atunci  
„Mă iubeşti tu pe Mine?”  
şi-Ţi voi răspunde la fel  
de trei ori,  
căci, Doamne, Tu ştii, Tu toate le ştii!  
 
 
Puşa Roth  
UMBRA  
 
Peste primăverile mele  
s-a aşezat o altă primăvară  
cu spaimele ei, cu durerile ei,  
cu verdele ei, cu bucuriile ei.  
Primăvara mea, cea din urmă speranţă,  
S-a frânt sub greutatea gândului obosit  
Am rămas cu visul de primăvară,  
Am rămas în urma mea, am rămas umbră.  
 
 
Liliana Popa  
BUNICULUI, STRĂBUNICULUI,  
 
stră-străbunicului meu...  
Prin faţa casei mele şiruri de străbuni  
Mărşăluiesc cu mine, trădaţi spre alte lumi.  
La Cumidava în ziduri au păstrat  
Onoarea şi mândria veac de veac.  
În vârf de stâncă cartuşe au scuturat.  
În fiecare zi, în fiecare noapte  
Se odihnesc o clipă pe filele din carte.  
Pe crucile din cimitir  
Ce-au prins a mirosi a mir.  
E ceaţă în România, în Balcani,  
Confuze drumuri, cărările spre bani.  
Am atâta mărunţiş prin buzunare,  
Că pot să îmbogăţesc pe fiecare.  
Dar nu mai pot să intru în cetate.  
Ci doar să arunc monede în fântânile sacre.  
Se înalţă fluturi din altar  
În catedrala mea cu mir şi har.  
 
 
Alexandru V. Dan  
UN OM ÎŞI TÂRA ANII PE STRADĂ  
 
şi povestea sa îl strivea tot mai mult  
în dreapta, în stânga se prăbuşea câte-o casă  
de-atâtea suflete la sânul ei căzând  
Ceasurile nu ar fi trebuit nicicând  
să părăsească  
turlele şi clopotniţele  
îşi spuse bătrâna de-o vârstă cu lumea  
ce împletea mătăniile  
tuturora  
 
 
Nicuşor Stroe  
ÎNTOMNARE...  
 
În fiecare toamna plânge într-alt fel...  
şi drumul peste umăr într-alt chip şi-l  
măsoară.  
Caleidoscopic, lacrimi uscate peste vară  
dau buzna, nevăzute, prin farduri şi rimel...  
De vină nu e frigul, de vină nu-i nici ploaia  
ce biciuie obrajii nesărutaţi în vis,  
nici palma de rugină jilavă şi nici claia  
de rugi rostogolită din abis.  
E-un timp de desfrunzire şi aspre judecăţi,  
neocolind hambarul de desfrunzite-acorduri.  
E-un timp în care Timpul se macină-n bucăţi  
şi pleava vremii zburdă prin tainice  
fiorduri...  
 
Şi nici măcar timp nu e în oasele ce cântă  
în dealul dinspre vie însămânţat cu grauri...  
E-un fel de Liturghie bocită printre plauri,  
un nenufar în care amintirea zorile-şi-mplântă.  
 
 
Monica Pillat  
TE VĂD PLUTIND...  
 
Te văd plutind în fresce şi icoane,  
Cu mantia fluturând asupra lumii,  
În jurul Tău se-adună-n stoluri sfinţii,  
Ochilor mei le cresc sfioase aripi  
Şi-o iau aievea-n sus către cupolă.  
Iar dincolo de ziduri, porumbeii,  
Ca în ghirlandele de mult pictate,  
Se-apropie în rotiri fâlfâitoare  
De mâna care-aduce-ndestularea,  
Şi într-o clipă, cu un pumn de boabe,  
Pot înălţa un dom numai din păsări.  
 
 
Ignatie Grecu  
DOXOLOGIE  
 
Părăsit, ca o pasăre,  
singuratic în Altar  
preotul plânse.  
Dintr-un arbore înalt  
îi răspunse  
de la strană  
privighetoarea  
vioară  
cântăreţul.  
Pe deasupra  
plutea  
ca la început  
luminos  
Duhul lui Dumnezeu.  
 
 
Paula Romanescu  
ADU-MI AMINTE SĂ TE UIT!  
 
Lui  
Când a-nflorit din nou caisul,  
Alb liliacul a crescut  
Până-n tării s-atingă visul  
În care dorul m-a durut.  
Adu-mi aminte să te uit!  
Când în lan grâul e de-argint  
Şi macul sângeră tăcut,  
Privighetorile mă mint  
Că noaptea-i raiul cunoscut.  
Adu-mi aminte să te uit!  
Frunzişul auru-şi destramă  
În zbor-cădere; pe pământ  
Cine mă poartă spre o vamă  
De val la ţărm necunoscut?  
Adu-mi aminte să te uit!  
Văzduhul cerne stele albe  
Peste adânc tăcutul lut,  
Râd în colind florile dalbe,  
Dar magii noştri unde sunt?  
Adu-mi aminte să te uit!  
Adu-mi aminte să te uit  
Că de o vreme uit de toate,  
Creşte tăcere în cuvinte,  
Nu mai ştiu cine ne desparte,  
Să te uit nu-mi aduc aminte…  
 
 
Passionaria Stoicescu  
SOMNUL  
 
El izvorăşte ciudat  
din muntele ce creşte  
vrăjitoreşte  
înapoia ochiului minţii -  
se bucură demonii,  
se întristează sfinţii  
când prin prundişul de vată  
incolor şi mut saltă…  
De fapt se albăstreşte fără să ştii,  
se-nvolburează în vinete câmpii,  
trece în roşu aprins  
de la sângele unui monstru ucis  
sau al unui duşman neprins  
ce patrulează pe maluri…  
 
Duce în valuri morţi şi vii,  
îmbrăcaţi sau nuzi -  
strigi, strigi, dar nu te auzi,  
ba chiar zboară propria ta făptură  
plutind  
la picior cu pietre de moară…  
 
La acest zănatic zbor  
nu ştiu cum eşti propriul tău  
spectator,  
cazi şi te ridici din valuri  
plin de cea mai îndurerată iubire  
sau de cea mai izbăvitoare ură,  
de fapt patinezi pe un gheţar  
negru de zgură  
şi dârdâi în jăraticul unui rug,  
cineva te culcă în casa năruită  
a copilăriei  
şi te trezeşte în viitorul tău coşciug…  
 
Somnul (cu visul) le poate  
pe toate  
şi se face că apa lui seacă  
de la un miros, un sunet,  
o pernă căzută pe jos,  
o bruscă rază:  
halei-hap, lumea se reaşază,  
realul s-a instalat,  
s-a răsucit „acolo” în „aici”…  
Te freci la ochi  
rămas în aşteptare  
prizonierul unor somnuri mici  
până la somnul cel mare…  
 
 
Dorina Stoica  
NU COMPUN POEZIE DE DRAGOSTE  
 
În carnea mea iarna  
desenează flori de gheaţă, vara grindină.  
Sunt un fir de iederă.  
Rădăcini, amintiri, doruri, lacrimi  
înfipte în crăpăturile din zidurile oraşului meu.  
Frunzele au acoperit totul.  
Plec sau rămân?  
Privesc în jur nici o inimă  
în care să-mi înfig rădăcinile  
singurătăţii.  
Nu mă uit/  
la filme de dragoste.  
Nu compun/  
poezie de dragoste.  
Nu citesc/  
romane de dragoste.  
Nu primesc/  
flori.  
Nu trimit/  
scrisori de dragoste.  
Hrănesc un poet sărac  
alungat de la toate iarmaroacele  
unde omenia se vinde pentru un vot.  
 
 
Nicolae-Florentin Streche  
PUER DOLOROSUS  
 
Eram mic şi mă rugam  
să nu-l mai lovească,  
eram mic şi nu voiam  
să tacă atât de îndurerat,  
eram mic şi plângeam  
cu lumea pentru Nevinovat.  
Eram mic şi l-am văzut  
mergând pe acelaşi drum,  
eram mic printre cei mari,  
jurând că nu voi plânge iar,  
dar am izbucnit şi mai tare  
când i-am văzut spatele  
căzut pe asfalt,  
cu spinii pe cap,  
scuipat şi neajutorat.  
de ce-am plâns toţi atunci,  
iar acum ne-am făcut mari,  
osteniţi în voluptăţi amare,  
aruncându-ne vieţile relative  
ca nişte jucării dezmembrate?  
eram mic de tot şi plângeam cu foc  
nopţi şi zile, neştiut, ca să fiu om!  
 
 
Lidia Popiţa Stoicescu  
PREGUSTARE  
 
Când m-am trezit dimineaţă,  
am întins mâna  
spre pata de soare  
de pe măsuţa de noapte...  
Am muşcat din ea -  
cu foame şi sete!  
M-am îndestulat  
cu aroma şi gustul  
Luminii!..  
 
 
Monica Patriche  
***  
De acum, nimeni şi nimic nu ne poate sta  
împotrivă. Trăim o unică viaţă, şi viaţa creşte  
în noi, ne creşte şi ne amestecă,  
amestecându-ne  
cu ceea ce e afară, cu ploaia, cu frunzele, cu tot.  
O pagină de ziar e o pagină de ziar,  
un filtru  
al unui timp care e în întregime al nostru.  
Clipele sunt vii, sunt clipele noastre.  
Nu mă poţi vedea decât trăgând după mine  
covoare de litere negre, pe care păşeşti.  
Seara, am încercat să îţi spun că se  
repetă un vis.  
Te-a surprins frica mea. Lucrurile despre care  
vorbeam îţi păreau scoase din cărţi vechi,  
despre un popor primitiv.  
- Numele este clar. Nu-i aşa?  
Mă apropiam cu teamă de propriul vis. Avea să fie  
sfârşitul. Mă urmăreai uluit:  
- Totul e clar, ai spus şi ai deschis  
fereastra  
ce dă înspre parc. Priveşte viaţa!  
Copiii sunt în grupuri. O fetiţă desface haina de staniol  
galben a unei bomboane de ciocolată.  
Mâini respiră pe trupuri care dimineaţă  
vor purta o altă lumină.  
 
 
Emil-Iulian Sude  
ARE UN ÎNCEPUT ŞI ÎNCEARCĂ  
 
să pună peste început şi în  
continuarea începutului continuarea  
şi ia din ce se poate lua din ce nu  
se poate lua ca începutul să aibă o  
direcţie  
încearcă să remedieze  
ce i-a mai rămas din partea lui  
de suflet din partea lui de trup  
zona de circumstanţă să-i devină  
zonă definitivă  
până la creierul mare sunt atâtea creiere  
mici ale imediatului.  
când te-ai pliat prea mult în viziunile  
lor nu mai poţi ieşi cum eşti  
doar cu părţi care de multe ori nu îţi sunt asimilabile  
 
 
Dumitru Manolache  
***  
M-am dus în dimineaţa aceea, ca un tâlhar, să-I fur din mormânt încălţările. Dar am găsit mormântul gol şi m-am înfricoşat. Apoi, am auzit o voce care-mi spunea: „De ce cauţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat”.  
 
M-am spăimântat tare şi am fugit strigând din rărunchi: „A înviat! Hristos a înviat!”.  
 
Unii m-au acuzat că am vrut să-L fur chiar pe El, să pot spune apoi prietenilor că S-a sculat din morţi. Alţii au zis că nu aveam cum să mai descopăr eu mormântul gol, deoarece o femeie mironosiţă, pe nume Maria Magdalena, o făcuse cu mult timp înaintea mea.  
 
Dar eu vă spun încă o dată: credeţi-mă, eu sunt acela care a descoperit mormântul gol şi a strigat „Hristos a înviat!”. Pedepsiţi-mă pentru adevărul meu. Şi vă mai fac o mărturisire: de când m-am întors din Athos, am devenit tâlhar.  
(Fragment din volumul „Locuit de Athos”, Editura Episcopiei Giurgiului, 2012)  
 
 
Catia Maxim  
***  
 
În faţa carcerei, gardianul îl izbeşte de zidul din dreptul uşii, silindu-l să rămână în picioare, cât îi citeşte ordinul prin care îi aduce la cunoştinţă pentru ce primeşte o nouă pedeapsă: Ai făcut gălăgie şi te-ai luat la bătaie cu banditul Capotă Iancu. Pentru indisciplină, primeşti şapte zile de izolare. Fără apă, fără hrană. Marş, ¬înăuntru! (...) Brusc, covârşitor, timpul se fărâmiţează în sute şi mii de aşchii. (...)  
 
Îl zăreşte îmbrăcat în zeghe, cum se apropie. I se alătură. Simte miresme de mir, în timp ce retina îi nemureşte zâmbetul de o nemaivăzută bunătate ce străpunge cu dese şi puternice flash-uri întunericul din „Carcera Oarbă”. Se prinde de zâmbetul Lui. O lacrimă cât chipul său livid îi alină buzele uscate şi o căldură puternică îi însufleţeşte trupul. Reuşeşte să evadeze din prezentul bezmetic. Înmărmurit, în adoraţia clipei, lacrimile vindecătoare îi curăţă ochii şi totul se transformă în Jertfelnic. Brusc şi înălţător, căldura unui mănunchi de raze radiind dinspre fruntea bălaie şi mătăsoasă, aplecată asupra lui, sărman pedepsit, îi alină suferinţa. Uită durerea. Sufletul i se umple de bucurie. Iar îngerul său străveziu îi curăţă cu mir rănile. (Fragment din romanul „Altarul din Carcera Oarbă”, Ed. Tracus Arte, 2017)  
--------------------------------------------------  
Felicitari!  
Sanatate si creativitate!  
 
Prof.univ.dr. Niculae MIHĂIŢĂ  
Bucureşti, 26 noiembrie 2017  
Referinţă Bibliografică:
Niculae MIHĂIŢĂ - RECITAL POETIC ÎN MUZEUL MĂNĂSTIRII CERNICA / Niculae Mihăiţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2523, Anul VII, 27 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Niculae Mihăiţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Niculae Mihăiţă
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!