CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Pamflet >  





LOGICA POLITICO-FILOZOFICĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LOGICA POLITICO-FILOZOFICĂ  
 
Autor: Nae de la Morunglav  
 
Cred că era pe la ora 9.00, plus sau minus câteva miimi de secundă. În fața băncii se formase deja o coadă din persoane de diferite sexe și vârste, dornice să fie printre primele care își plătesc datoriile pe ziua aceea. Vorba aia: „datoria e ca râia!”, după cum zicea unu’ celebru care a rămas, din păcate, un mare anonim. Lângă bancomatul băncii se formase, de asemenea, o mini-coadă din persoane dornice să-și scoată banii din zid, după cum se mai spune, sau să verifice, prin intermediul aparatului respectiv, dacă le-au mai rămas câțiva mangoți din salariu, după plata tuturor dărilor lunare datorate statului sau furnizorilor de bunuri și servicii, ca în orice societate de consum care se respectă.  
 
În atare auspicii–ca să folosesc un limbaj forestier– mă coborâsem și eu din tărăboanța mea, parcată printr-un noroc chior în parcarea din fața băncii, lângă un SUV cât două autocamioane care se afla parcat pe locul destinat persoanelor cu probleme locomotorii. Probabil că și proprietarul SUV-ului avea ceva probleme similare, deși nu îmi prea venea să cred una ca asta. Mă gândesc că, din cauza imensității magaoaiei respective, nimeni nu văzuse acel loc de parcare până la sosirea mea. După cum știți, sau dacă nu știți puteți să vă faceți o gargară cu poșircă și să aflați chiar de la mine, eu am un simț al orientării și un văz de care au scrise și câteva reviste de specialitate, care din motive de siguranță nu mi-au dat numele real. Unele mi-au spus Superman, altele– Ăla care vede tot, iar cele mai multe, inclusiv revista SRI-ului, mi-au zis… Dar nu pot să spun asta pentru că pe urmă ar trebui să vă spăl mințile și nu poți să faci așa ceva prietenilor tăi. După ce m-am așezat liniștit la coada de lângă bancomat, de plictiseală, am început să mă joc cu gândurile mele și să-mi închipui că aveam bani destui, ceea ce nu era cazul atunci. Când mă simțeam excelent pe o plajă din insulele Oceanului Pacific, în compania unei bunăciuni cafea-cu-lapte, căreia îi explicam cum funcționează lubrificația la injectorul central al unui Volvo XC90, pe care îl abandonasem pe yahtul personal, numai ce mă abordează doi țângăi jerpeliți, cu hainele ferfeniță, trimiși la produs de starostele lor, implorându-mă să le dau câteva firfirici și asigurându-mă că își vor cumpăra de ele ceva de haleală. Nu prea le-am iertat îndrăzneala de a-mi izgoni gagicania de la antipozi, dar începusem, totuși, să mă scotocesc prin deșertul buzunarelor mele, cu speranța de a găsi câteva parale, de care mi-aș fi permis să mă descotorosesc. Ghinionul piticaniilor antifonate a fost că tocmai atunci a trecut pe lângă noi un personaj bine-cunoscut mie, mic de statură dar infatuat peste limite, care calcă de sus și prețios de parcă ar fi un struț ieșit la promenadă. A fost mare mahăr pe la miliție unde și-a impus vreme de mai mulți ani punctele de vedere obtuze și a dat dovadă de o pregătire profesională precară. Un fel de epavă a comunismului. Binențeles că arivistul respectiv a reușit să se pensioneze în condiții foarte avantajoase pentru el și, pentru că nu mai era băgat în seamă și nu mai observa nimeni ce miez important din dodoașcă este el, s-a gândit să se aciuieze prin politica alutană. Cum-necum s-a lipit ca flegma de asfalt de unul dintre partidele de strânsură, un fel de struțo-cămilă, unde combate cu sârg, deși dacă îl întrebi despre doctrina și orientarea acestui partid, probabil se va supăra crezând că l-ai înjurat de origini. Ei bine, cum se milogeau ciochițele alea mici,disperate de frig, și se răsuceau ca titirezii către mai toți trecătorii, au avut ghinionul să se adreseze și specimenului descris mai sus, cu intenția nedisimulată de a obține câteva monede și de la el. Mai bine își băgau muta în dos și își vedeau de treabă sau plecau să caute ouă de cocomârlă pe fundul Mării Negre.  
 
— Băi puradeilor!... li s-a adresat din scurt milițianul pensionar.  
 
— Da, nene?!... i-au răspuns rebegiții în cor, crezând sărmanii că, gata, a dat norocul peste ei și au întâlnit un om generos.  
 
— Bă, voi știți mă, cine e Dragnea?... a continuat importantul, luându-i de sus.  
 
— Nu știm, nene!  
 
— Bă, Dragnea e ăla care conduce acum țara asta a noastră. Așa că duceți-vă la el la București să vă dea de pomană, fire-ați ai dracului de jigărâți, că v-ați dus și l-ați votat cu toții pentru o găleată și zece mici. Marș de aici!  
 
Eu am rămas fără grai câteva subdiviziuni de secundă, la fel ca și ceilalți care fuseseră martori la conversație. Noroc că de pe scara blocului sau de la dracu să-l pieptene a ieșit un brunețel-închis, cu ceafa groasă, cu pantalonii strânsi pe glezne, și cu șuncile răzvrătite peste brăcinarii acestora, cu tenișii roșii, prevăzut în jurul gâtului cu un lănțoi de aur de cca 42,25 karate, dacă nu cumva și mai mult, care l-a întâmpinat pe politicianul pieton:  
 
—Auzi, vere, ce ai matale cu copilașii ăștia, că e și ei amărâți, sau ți se făcu de cucuie? Vezi că, să moară familia mea, dacă nu te sparg la nănău, dacă nu-i lași în pace.  
 
—Duceți-vă la Dragnea, bă, să vă dea ajutoare, că decât asta știți să faceți! Trăiți din cerșit, ciorile dracului!  
 
—Bă, mâncați-aș gălăgia, eu nu sunt din ăia de care vorbești tu. Eu am bani de te îngrop în ei și tot nu-i termin. Ete, vezi gipanu ăsta? E al meu, mâncați-aș. Ai grije ce spui, că poate într-o zi te pomenești călărit de el.  
 
—Aha, mă ameninți?!  
 
—Nu vărule, eu îți spui decât. Lasă puradeii în pace, că este nește neamuri d-ale mele!  
 
—Duceți-vă la Dragnea, bă, să vă dea de pomană, paraziților!  
 
—Ba du-te tu, țărane, să ți-o tragă la muie!...  
 
Poate că lucrurile ar fi degenerat, dar vreo câțiva dintre noi ne-am întors ușor iritați către teatrul de luptă și cred că asta la determinat pe posesorul lănțoiului de haur(?!) să cedeze și să se urce în fierotania imensă parcată pe locul pentru oameni în cărucioare, lângă tărăboanța mea. A pornit-o nervos și a ieșit cu spatele din parcare, trecând cu tancul lui la mai puțin de 15 microni și jumătate de fuselajul avionetei mele. Pe urmă a demarat în trombă, cu manelele date la maxim, răzbătând prin geamul din dreapta față, aflat întredeschis, fapt care mi-a dat ocazia să-mi amintesc ce frumos rage din toți plămânii cosmicul Florin Salam.  
 
După ce s-a mai risipit fumul rămas în urma mastodontului țigănesc, am putut să-mi dau seama că micii cerșetori dispăruseră ca măgariul în ceață, iar politicianul local se îndepărta și el în treaba lui, înjurând de șatră, de origini și mai ales de… Dragnea, cu obidă și cu fanatism. După umila mea părere, dacă l-ar fi întrebat cineva cum tăicuțul dreacilor a ajuns el la asocierea respectivă, probabil că ar fi răspuns cu niște stereotipii de doi bani.  
 
E trist să vezi și sărăcia, e trist să vezi și intoleranța, e trist să vezi și fanatismul, indiferent de ce fel de forme capătă el.  
 
V-am relatat faptul, ușor cosmetizat, cu infinit de mai puține vopseluri și tencuieli decât și-ar da curveturile bătrâne peste fațadele lor obosite, în încercarea iluzorie de a minți ochiul neiertător al lumii sau din dorința de a se autosugestiona că încă mai sunt atrăgătoare. Neisprăvite și fără sens tentative! Să le lăsăm să viseze frumos! Revenind la faptul descris mai sus, m-am hotărât să nu-l mai analizez. Las asta în seama dumneavoastră. Trebuie să vă mărturisesc, însă, că m-am întrebat pentru câteva fragmente de secundă, ce or fi înțeles bieții mici cerșetori din trimiterea lor către văru’ Dragnea. S-or gândi ei pe viitor, când se vor face mari, că nu e bine să votezi cu el? Sau asta a crezut cel care i-a admonestat?! Încurcate sunt căile logicii politice! Cu privire la magraonul cu lanț apocaliptic și cu SUV de patru tone, eu cred nici n-a ajuns cu el în capătul străzii că sigur a rămas fără motorină, dar asta e o altă poveste. El face parte din oamenii sărmani care trebuie sprijiniți să-și găsească un loc de muncă cinstit, de unde să câștige măcar două plinuri de motorină lunar. Dacă nu vor locuri de muncă, atunci să fie ajutați să-și vândă mașinile scumpe, haurul de pe ei și casele cu mai multe turle decât Catedrala Neamului, ca să aibă bieții conlocuitori din ce trăi. Asta mi-a trecut prin cap, așa, ca un fluture diafan, mai puțin timp decât i-ar trebui unui purece să scarpine sub noadă cu un fir de păr din barba ta încâlcită, cititorule al meu, care nu prea crezi ceea ce îți înșir eu pe aici.  
 
Pe urmă am abandonat analiza asta politică, socio-filosofică, și m-am întors la bunăciunea aia din Pacific. Dar, după ce am văzut ce sumă mică de bani mai am în contul aparatului din zid, m-am decis să vând yahtul și jeep-ul, s-o las pe aia cu trupul cafea-cu- lapte pe insula ei și să revin aici pe meleagurile mele, că aveam o grămadă de probleme, care mă rugau insistent să le rezolv. La celelalte mai gândiți-vă și voi, puturoșilor!  
 
Referinţă Bibliografică:
LOGICA POLITICO-FILOZOFICĂ / Nicolaie Dincă : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2945, Anul IX, 23 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolaie Dincă
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!