SFINTE DOMNULE EPISCOPE
Sunt o enoriașă credincioasă, chiar dreptcredincioasă, subsemnată Mara N. Prihănita, din comuna Amoroasele, care mă pun în genunchi cu respect în fața dumneavoastră (dacă e nevoie), ca să luați în considerație această reclamație împotriva preotului subaltern Adonis N. Popa, din localitatea noastră. Acesta este un om frumos la trup dar păcătos la suflet care ispitește multe enoriașe și le bagă în păcate de-și pierde săracele de ele mințile definitiv și-l urmează chiar de le-ar duce și-n Iad. Dar însă eu m-am hotărât să vă spui cum procedează ca să-l lecuiți de necurat pe cale ierarhică și să-l aducem pe calea cea bună. La mine a venit în luna lui septembrie, pe un soare frumos, care străluceau amândoi de-ți luau ochii și mi-a cerut bicicleta familiei mele pentru că-i trebuia să meargă la magazin. (Atunci trebuia sa-mi dau eu seama de intențiile lui, că magazinul e doar la câteva case distanță și putea să meargă și pe jos că doar nu e olog, slavă Domnului!) A profitat de ocazie că nu era soțul meu acasă, că-l văzuse trecând către centru satului, și a început să-mi zică: că mă are în vizor de mult timp, că-i place despre persoana mea atrăgătoare, că sunt o femeie frumoasă din toate punctele de vedere, că îi e imposibil să se abțină a păcătui, cu gândul, în prezența mea și că trebuie neapărat să păcătuiască cu mine și cu fapta, motiv pentru care mi-a propus să fac sex sălbatic cu el, că altfel moare acoloșea lângă mine… Eu, femeie serioasă, i-am răspuns: dragă părinte Adonis, cumva dumneavoastră, ca toți ăilalți bărbați, vorbiți despre asta numai la beutură?... că-l mirosisem că venea de la vreun parastas, fiind zi de sâmbătă. Dar el mi-a răspuns: treaba ta , dar nu știi ce pierzi! Tu o femeie așa tânără și frumoasă, să te usuci ca floarea în sacsâie lângă hoștorogul de bărbatu-tău( că soțul meu e mai bătrân ca mine cu 15 ani, săracul!), când poți să-ți dai drumul (Doamne iartă-mă!) la viață, cu mine, care te-aș iubi cu patimă, de n-ai văzut de când ești… Abia am putut să mai mă abțin, că-mi veniseră nervii pe el, și-mi venea să sar pe el acolo…să-l …gonesc de acolo adică, înțelegeți?...
A plecat până la urmă și nici bicicleta nu a mai luat-o, cu toate că eu i-o adusesem… După aproape circa o săptămână, pe la orele șapte seara, când se întunecase , părintele Adonis a venit pe la noi pe acasă, noi fiind vecini, prieteni de familie, soțul meu fiind și consilier la biserică, fiind ales ixpre chiar de părinte. L-am servit cu vin, întrucât se văieta că-l doare piciorul de mai mult timp și m-am gândit că-i face bine, că-i pune vinele… ăsta!… sângele în mișcare. A băut împreună cu soțul meu, până l-a băgat sub masă pe acesta, întrucât îl luase somnul fiind și mort… de obosit. Abia am reușit să-l scoatem pe soțul meu de sub masă și să-l punem amândoi în pat, după care preotul a plecat la casa lui zicând să mă mai gândesc la ce-am vorbit și că ne mai auzim. Mai târziu, în aceiași noapte aproape de ora 12.00, preotul Adonis, m-a sunat disperat să mă duc până la el, pentru că se văieta că îl doare rău piciorul cu pricina. Bănuiesc că voia să-l trag pe picior. Cum sunt eu sufletistă și săritoare când văd omul la necaz, am plecat la casa preotului, vecinul meu, pe întuneric, fără lanternă ca să ajut bietul om. Când am ajuns acolo, el era singur în casă și mi-a spus că soția lui doamna preoteasa dormea singură în casa parohială aia de lângă biserică, de frică să nu i-o spargă hoții. Casa! Care hoții s-au cam înmulțit rău în ultima vreme și-i cam dau târcoale… Casei! Eu atunci nu am știut ce intenții are părintele Adonis că altfel… Apoi el a încuiat ușa casei, ca să nu vină cineva neopinant peste noi, m-a dezbrăcat… cât am putut eu de repede și… și-a bătut joc de mine… cât a putut el de repede… Îmi spunea: știi de emoții, de prea mult drag… de Dracu’ să-l pieptene ( Doamne iartă-mă! ) Eu chiar l-am înțeles atunci și am încercat să-l mai frec, pe picior, să-l ajut, să-l fac bine, s-o rezolvăm, s-o scoatem la cap cu problema lui dar degeaba… După aceea eu am plecat și preotul m-a dus la poartă. Soțul meu se trezise și cum era cu aproximație ora aproape unu și douăzeci mă aștepta la poarta casei preotului. Când m-a văzut că ies de la acesta din curte a trebuit să-i dau explicații serioase că de ce și cum, că unde am fost și ce-am făcut. Eu i-am spus despre gestul meu umanitarist cu frecția la picior dar soțul meu n-a vrut să înțeleagă în nici un chip, cu toate că s-a gândit la asta până dimineața, în timp ce eu am dormit oarecum neliniștită.
A doua zi cu noaptea în cap și cu soțul, am mers la biserică la părintele Adonis. Acesta se afla în biserică împreună cu țârcovnicul în care făcea curățenie. L-a întrebat soțul meu: Ce știi părințele despre ieri noapte? Nu știu nimic, Mărine, zice el. Cum părinte, dar nevastă-mea, aici de față, de la cine ieșea din curte părinte, de la mine sau de la dumneata?!... A fost nevasta ta la mine?!, întreabă părintele. Da, răspunde bărbatu-meu.
A fost nevasta ta la mine? întreabă iar din nou părintele. Da, îi răspunde bărbatu-meu. Du-te, bă, d-aici, că nu te cred, îi zice popa. Și, haț! pune mâna pe biblie și se jură că el nu știe absolut nimic despre ce s-a-ntâmplat între mine și el în casă. Dup-aia îmi dă și mie biblia și m-a forțat să jur și eu la fel. Că vorba aia, să faci ce zice popa, nu? Păi, dacă nu juram eu și popa pe biblie ce zicea bărbatu-meu? Zicea că sunt curvă? zicea. Așa, măcar zicea că sunt mincinoasă că l-am mințit cu frecția la… piciorul preotului Adonis. Că lui nu i-am făcut niciodată frecție… la picior… bine, nici nu mi-a cerut. Am plecat din biserică și soțul meu era o țâră mai liniștit, că doar jurasem pe biblie. Sâmbăta viitoare soțul meu s-a întâlnit pe drum cu preotul Adonis, care venea de la un parastas și era foarte bine sub influența alcoolului, care se vedea și de pe turla bisericii și a început să-i zică lui soțul meu: viața merge înainte, bă, prăpăditule! Ce-o fi vrut să-i zică, nici soțul meu nu a înțeles, dar de atunci și până azi nici pe mine nu m-a mai sunat și nici nu m-a mai chemat să-i fac frecție ... la picior. Am mai auzit eu prin sat pe mai multe femei tinere și credincioase că părintele Adonis le bagă pe sub patrafir și le mântuiește... de păcate și ele se simte foarte bine și atunci și dup-aia, fapt care mă… miră.
De aceea eu consider că trebuie să luați măsuri drastice împotriva preotului Adonis că nu mai pot să trăiesc cu soțul meu în casă. De câte ori se îmbată de necaz soțul meu, îmi spune că se usucă sufletul în el și îl doare inima cumplit de crunt: cum, Mară, cum să-mi zică mie popa „Măi, prăpăditule?!”