CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





UN SELFIE PENTRU U.E.
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN SELFIE PENTRU UE 
  
La intrarea în parcul cu cioate, chiar lângă un tomberon dezafectat, trei turiști străini fotografiază din diferite unghiuri, catedrala gotică a orășelului. Mai în spate, alții cinci îi fotografiază pe cei trei care fotografiază catedrala și, în sfârșit, mai încolo, în profunzimea parcului, la câțiva pași de cei cinci, alți șapte turiști îi fotografiază pe cei cinci, probabil tot colegi de-ai lor, care, la rândul lor, parcă nestingheriți, îi fotografiază pe cei trei din față, care de fapt, nu de dragul catedralei gotice pozează, ci să-l prindă în cadru, pe șeful lor de grup, care își face selfie după selfie, cu catedrala în fundal. 
  
Apropiindu-se de cel care-și face selfie alături de zidurile seculare ale bisericii, individul Ciute observă că adineauri se păcălise cu succes. În locul șefului de grup străin, îl vede pe Tungi făcându-și, câteva minute bune, cu propriul iphone, zeci și zeci de selfie-uri, zâmbindu-și grațios, lui însuși, ca și cum el singur ar fi fost acolo, în piața orașului, din fața catedralei gotice, spre satisfacția turiștilor străini proaspăt coborâți, cu o jumătate de oră în urmă, dintr-un autocar, venit pesemne din Occident. 
  
Atunci îi vine în minte lui Tata, pe numele lui adevărat Zeno, aflat la masa cărțașilor din parc, să-l trimită pe Taticiu, subalternul lui, din scaunul cu rotile și cu ochelari cu ramă albă, ca ai orbilor, pe numele lui adevărat Stinghie, pentru a-l face atent pe Tungi să nu mai stea acolo, în calea turiștilor străini sau, mai bine-zis, să nu mai stea între turiștii străini și catedrală. Taticiu îl trimite pe Tăticuțu, adjunctul adjunctului lui Tata, unul uscățiv și înalt, pe numele lui adevărat Puți, cu mutră de tâmpit și cu părul prins în coadă de cal, ca la domnișoare, să execute ordinul, iar Tăticuțu îi șoptește frumușel lui Tătăița, bărbatul în costum de roker, adică Sobar, cu cercei peste tot, probabil chiar și pe creier, adjunctul lui Tăticuțu și frate, atât cu cel care pretindea că-l văzuse pe Dumnezeu la televizor într-o sâmbătă seara, cât și cu cel pătat cu psoriazis, anume ce ar avea de făcut. Acesta, nu fără o aroganță grețoasă, mârâie a lene că merge numai dacă Tăticuțu îi face cinste un „Mospilant” (băutură alcoolică foarte, foarte ieftină și slabă, cu denumirea apropiată de cea a Mospilanului, pesticid fatal pentru gândacii de Colorado). 
  
- Auzi ce pretenții – mormăie nemulțumit Tăticuțu – Adică ce-ai vrea, măi mocofanule? Să fac și eu ca tine? Adică să mă înjosesc cerând superiorului meu, un Mospilant, ca să-l deturnez pe coptura ăla de oligofren, de lângă biserică, ca să dispară din peisaj și ca să nu ne facem orașul de cacao în fața turiștilor ăstora străini, care habar n-au că anul ăsta e anul centenar? 
  
Tata aude discuția celor doi, că doar nu-i surd, apoi simte că se umflă arpacașu-n el și răspunde: 
  
- La’că vă dau eu un Mospilant, băi frânarilor, că dacă mereți, pentru mine mereți și dacă nu mereți, pentru mine nu mereți, ca să salvați imaginea ecvestră a orașului nostru antic, medieval și de demult, cu oacazia anului centenar... 
  
Când să se uite Tata mai bine, Tungi, cu iphon-ul într-o mână, iar cu cealaltă pocnind din degetele subțiri ca gătejele, începe să danseze, fluierând o melodie de-a lui Michael Jackson. Două minute și cei nouă turiști străini care-i fotografiau pe cei cinci din fața lor, se apropie treptat și pe nesimțite, de aceștia, iar aceștia, de cei trei care, cică ar fi fotografiat până acum, catedrala. Încet, încet se apropie cu toții, de spectacolul fără bani al lui Tungi. Primii trei turiști inventează o pălărie desenând cu dermatograful unei turiste, pe asfalt, un cerc ca o pălărie elegantă, cu gura-n sus, unde tot ei aruncă monede adevărate, iar următorii cinci îi fotografiază pe aceștia trei cum aruncă în pălăria imaginară, eurocenții neschimbați în roni, iar cei șapte, mai din spate, îi fotografiază pe cei cinci care-i pozează pe cei trei aflați cel mai aproape de Tungi și aruncă și ei eurocenți adevărați în pălărie. Se aud aplauze puternice, ca pe un stadion cu mii de spectatori înflăcărați. Acuma Tungi aproape că nu se mai vede decât, eventual, pe vreo peliculă a unor turiști străini, care, în loc să pozeze, precis au dat clik pe filmare, fără să realizeze aceasta. Dansatorul se oprește extaziat și srigă de trei ori, în gura mare radiind de fericire: 
  
- Primiți un selfie pentru UE.! Primiți un selfie pentru UE.! Primiți un selfie pentru UE.! 
  
După care se apucă din nou, să danseze acompaniat de propriul său fluierat care sezice că ar imita cântecul megastarului. La un moment dat, Tungi se prăbușește pe asfalt, peste pălăria imaginară, plină doldora cu eurocenți adevărați. Urmează o mare busculadă. Cărțașii, în frunte cu Tata Zeno, merg să vadă despre ce-i vorba. Timp în care străinii se retrag spre autocar, se urcă în el și pleacă. 
  
- Ia-i deștiu ăl mic întră dinți, repede! – prinde contur undeva, pe deasupra lumii parcului, glasul de tenor doi al lui Tata, dovadă că șeful cărțașilor știa cu ce suferă Tungi. 
  
Toți cărțașii, pe rând, refuză să-i strângă lui Tungi, degetul mic între dinți. Probabil că-i sperie spuma sborșită pe la colțurile gurii celui căzut pe caldarâm. 
  
- Eu nu pot – se scuză fostul securist – că mi-e scârbă... 
  
„Cel puțin securistu’ ăsta e sincer – ar fi vrut să spună Tata Zeno – Nu se ascunde băiatu’ după dești, cum fac ceilanți care nu-l ajută pe leșinat, dar nu catadicsesc nici să se justifice de ce...” 
  
- Eu zic că a leșinat, de bucuria aia mare, că străinii jubilau la vederea lui. Așa a leșinat cum se leșină normal... - se aude de undeva, o remarcă a unuia dintre adjuncții adjuncților lui Tata Zeno. 
  
- Taci, măi, din gură, - se aude replica lui Tăticuțu - în mama dracului, că Tungi ăsta are epilecsie, măi. Nu-i așa, șefu’? 
  
- Îhî! – face din cap Tata, suficient de plafonat ca să mai îndruge ceva. 
  
- Ai văzut cum s-au evaporat străinii? – râde zgomotos fostul securist. 
  
- Dacă nu te doare la cap, nu te legi, bă... – îi răspunde Tăticuțu. 
  
- Și le cădeau mâinile dacă veneau și ei, un pic, lângă Tungi? 
  
- Ei nu se bagă... - mormăie totuși, Tata Zeno. 
  
- Depinde – continuă securistul – Că dacă Tungi era transfugi sirieni, săreau toți nemții, ca să-l ajute... 
  
Tungi este luat pe brațe de niște cetățeni și dus undeva, pe iarbă. Între timp, un copil care tocmai trece în viteză pe-un skateboard (sau cum naiba i se spune corect), pare a șterpeli monedele de eurocenți adevărați și se face nevăzut. 
  
- Ăsta da selfie pentru UE! – anunță fostul securist. 
  
- Ce-i aia selfie? – întreabă Tata Zeno. 
  
- Selfie e atunci când iei, fără permisiune, ceva de la cineva și acel cineva te-ar putea numi hoț, dar nu te numește, că așa-i filmu’, să nu te numească...- explică Tăticuțu. 
  
- Vas’că asta înseamnă selfie? – surâde Tata entuziasmat. 
  
- Păi ce-ai gândit că înseamnă selfie? Ceva ce nu înseamnă selfie? 
  
- Nu. Am gândit că selfie înseamnă altceva… 
  
- Uite că Tungi și-a revenit – se aude vocea fostului securist. 
  
- Ce bine! Ce bine! – se aud voci, peste voci și totul revine la normal. 
  
Cărțașii se întorc la banca lor preferată și-și reiau jocul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, când deodată, dintr-un autocar coboară alți turiști străini. La intrarea în același parc cu cioate, chiar lângă tomberonul dezafectat, trei turiști fotografiază din nou, aceeași catedrală gotică, din diferite unghiuri. Mai în spate, alții cinci îi fotografiază pe cei trei care fotografiază catedrala și, în sfârșit, mai încolo, în profunzimea parcului, la câțiva pași de cei cinci, alți șapte turiști îi fotografiază pe cei cinci, probabil tot colegi de-ai lor, care, la rândul lor, parcă nestingheriți, îi fotografiază pe cei trei din față, care de fapt, nu de dragul catedralei gotice pozează, ci să-l prindă în cadru, pe șeful lor de grup, un cetățean gras și cu barbă neagră, fără mustață, care își face selfie după selfie, cu catedrala în fundal... 
  
Dumbrăveni, 20.05.2018. 
  
(Din volumul de proză scurtă „Un selfie pentru UE”, apărut recent, la editura „Vatra Veche” din Tg. Mureș). 
  
Referinţă Bibliografică:
UN SELFIE PENTRU U.E. / Nicolae Suciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3100, Anul IX, 27 iunie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Nicolae Suciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicolae Suciu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!