15 Mai 2018
Ai „obosit” citindu-mă, eu știu
Că lumina e tot mai puțină,
Odată totul va fi prea târziu,
Vremea de-afară cât o să mai țină?
Adeseori în versurile mele
S-a făcut ziuă și s-a înserat,
Am pus tristețea între ghilimele,
Poate ce-am spus nici nu-i adevărat;
Și adormind cu luna între brațe
Dorul-dor, pândind pe la răscruce
În cerul meu tot vrea să te înalțe,
Când oboseala ta e-atât de dulce...
Ne-or înveli și teii cu parfum,
Ca un arcuș pe sufletul viorii
Ai obosit citindu-mă? De-acum
Stau și te scriu până se varsă zorii...
Nicolae Nicoară-Horia