Joi, 15 Martie 2018
„Doamne ajută!
Vă mulțumesc pentru cărțile de poezie trimise.
Poeziile sunt cu adevărat inspirate.
Citesc câte puțin și mă liniștesc.
Ar trebui răspândite cât mai mult, deși puțini sunt astăzi
cei care au timp să citească.
Cu binecuvântare.
+Serafim”
(ÎPS Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord).
Au spus mereu și alții, mă rog,
Nu este nimic ce nu s-a mai zis,
Poezia în viață mi-a fost ca un drog,
Dar niciodată un drog interzis!
Liniștea ei îmi picură-n sânge
Ca o dulce, dumnezeiască otravă,
Când inima mea de durere se frânge
Un „vuiet” se-aude cum vine din slavă
Și îmi cuprinde cu freamătul sfânt
Toată ființa, arzând ca o pară,
Eu cred în minunea acestui cuvânt,
Cum cred în Pruncul născut din Fecioară!
Din el m-a născut aici pe pământ
O mamă în toamna cu gust amărui,
Eu cred în minunea acestui cuvânt
Și în alte cuvinte, asemena lui!
Nicolae Nicoară-Horia
