Vineri, 27 Octombrie 2017
Iată, vin acasă, nu vreau să vă mint,
Ca orice ființă am și eu emoții
Și nu vă pot spune tot ceea ce simt,
Mă așteaptă-acolo duși pe gânduri moții...
Voi urca Vâlceaua, dulce și curată,
Cu dureri de frunze pe sub pașii mei,
Nu mai sunt aceiași cum erau odată,
Sunt mai șovăielnici astăzi și mai grei.
Îmi va fi popasul lângă „fântânice”,
Să-mi astâmpăr setea care nu-mi dă pace
Și mai sus pe urmă, colo lângă cruce
Să ascult cum curge-n mine sfânta pace...
În puțină vreme voi ajunge-n prag,
De acum costișa vremii e mai dreaptă,
Iată, vin Acasă, cu atâta drag
Un copil cuminte știu că mă așteaptă!
Nicolae Nicoară-Horia