Joi, 3 August 2017
Nu mă gândeam ce o să scriu acum,
Știam și știu că Poezia vine,
Între noi doi nu e decât un drum,
Un drum ce îl cunoști atât de bine!
Izvorul ce se dăruie curgând,
Secunda dintre iască și scânteie,
Pâinea pentru omul cel flămând,
Așa cum pentru viață ești, femeie!
Acum când scriu a răsărit și luna
Și greierii îi cântă simfonii,
Ea vine și când vine-ntotdeauna,
De-oriunde ești cu ea deodată-mi vii...
Și-așa se-ntâmplă-n orice dimineață
Din somnul efemer când mă trezești,
Strâng Poezia împăcat în brațe,
Ori tu, femeia mea, acolo ești?
Nicolae Nicoară-Horia