Joi 20 Aprilie 2017
din Săptămâna Luminată
Nu am urât pe nimeni, niciodată,
Totdeauna am fost om întreg,
Nu te-mplinește ura, nici blestemul,
Ce-am semănat aceea și culeg!
Nu spun că nu mă doare și nu-mi pasă
De tot ce se întâmplă-n jurul meu,
Dar cerul de deasupra nu m-apasă,
E mâna-ntinsă dinspre Dumnezeu
Când cei de jos de mine se agață
Să mă cufunde în mocirla lor!
Sunt plin de fericire și de viață,
Precum e plin de viață un izvor
Ce curge niciodată pentru sine
Din dragostea și plinătatea lui,
Nu am urât pe nimeni și mi-e bine
Și altă fericire-n preajmă nu-i!
Nu am urât pe nimeni, niciodată,
Chiar de-am avut adeseori motive,
Mi-e inima cuvântului curată,
Și ura și blestemul sunt nocive...
Nicolae Nicoară-Horia