28 Martie 2016
Să nu te întristezi, mai tac și eu,
Tăcerea asta-mi vine mai de mult,
Când între lacrimă și Dumnezeu
Îmi plăcea, fecioară, să te-ascult
Cum sărutându-ți mâinile-amândouă,
Acolo sus, pe-o margine de Sat,
Tu mă rugai, cu ochii plini de rouă,-
Mai spune-mi un poem neterminat...
Mereu cuprins de-o liniște adâncă
Să-i tulbur frumusețea nu mă-ndur,
Fiorul tău mă urmărește încă
Și freamătă pădurile din jur;
...........................................
Să nu te întristezi, mai tac și eu
Și niciodată nu e prea târziu
Între tăcerea mea și curcubeu
Atunci când tac, femeie și te scriu...
Nicolae Nicoară-Horia