28 August 2015
„Mereu ai cerneala plină de cuvinte...”
L.B.
Cerneala mea e plină de cuvinte,
Și-așa mi-a fost de când umblam la școală,
Un „murdărici” mereu, mi-aduc aminte
Și mâinile, zadarnic, nu se spală...
Cerneala mea e plină de azur,
Cum e plină-amiaza de lumină
Și-atunci când scriu tot aerul din jur
Se umple de mireasma ei divină.
Ca sângele pe care-l port sub tâmplă,
Ca o taină ce nu poți s-o spui,
Cerneala mea nu-i o cerneală simplă
Și nu e la îndemâna orișicui...
