Duminică, 22 Martie 2015
Sufletul meu, de ce ești supărat?
Cântecul din fluier se destramă,
Pe Iancu l-au făcut descreierat,
Nu mai băga nemernicii în seamă!
Te dor în cerul tău ca un pumnal
Cuvintele din gura lor murdară,
Avram Iancu n-a fost criminal,
„Nebunul” și-a iubit această Țară!
Prin Apuseni ți-e martor Dumnezeu
Și Dragostea prelinsă din izvoare,
Tu știi prea bine și o spui mereu,
În versul tău ce mângâie și doare,
Fără de Iancu iarba de pe plai,
Pădurile, câte mai sunt, pe creste,
Azi își plângeau durerile din grai
Într-o străină, tulbure poveste...
„No, gata!” și „no, hai!”, e duhul lui
În fiecare moț zvâcnind sub pleoape,
La Țebea, în mormânt, acolo nu-i,
Oricât ar vrea dușmanii să-l îngroape!
