CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Cultural > Artistic >  





BUCURIA UNEI ÎNTÂLNIRI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce frumos când oamenii se întâlnesc în și prin poezie! Ce este Poezia…. este greu de spus. Poate chiar nu ştie nimeni. Dar pot să spun că starea de poezie este o stare specială, este un fel de alt pământ în care lumea începe cu tine. 
  
O carte de poezie e un prilej de bucurie, de a fi împreună, o sărbătoare! De data aceasta prilejul ni l-a oferit domnul NELU PREDA, prin volumul POEME PENTRU TINE, apărut la Editura Izvorul cuvântului, Buftea, 2017. 
  
Cu poezia te naşti, face parte din tine, dar nu ești conștient de la început. Când ajungi să o descoperi, constați că nu poți trăi fără ea. E un fel de îndrăgostire magică, în care tu faci primul pas… 
  
Titlul acestui volum este ispititor! Nu ai cum să nu-i citești poemele! Aici, poetul se adresează „iubitei din depărtări”, care îi e muză călăuzitoare întru nemurire, o minune irezistibilă, uneori vinovată de atâta iubire, e visul vieții sale. (Ești o minune...) Ne poartă într-un ritm propriu, andante sau uneori andantino, prielnic a te bucura de viață. Ne poartă-n colțul de rai, într-o atmosferă edenică, spre a ne bucura de armonia lumii. „E-atâta armonie-n jur, / Pe cer încep s-apară stele / Și liniștea prinde contur, / Cu pace-n gândurile mele”. (Armonie) 
  
Da, doar poetul poate asculta cum înflorește un cais, în poemul cu același titlu, prieten fiindu-i vântul aducător de boare, cu miros de lăcrămioare și poemul în care „Scot sentimentele ce le-am trăit, / Le pun în versuri pentru a destinde”. (Bazar sentimental) Iubirea, în viziunea sa e un „zefir”, alături de ea pășind dimineața, prin „roua din iarbă cu umerii goi”! (Ca un zefir...) 
  
Iarna, noaptea, stele doruri și vise, soarele și dimineața, teiul și luna, sunt elemente arhitectonice, creatoare de lumi, în care poetul îndrăgostit scrie. Nu își plânge dorul, ci îl cântă, ca la români, un dor precum „o cupă de pelin”, în noaptea coborâtă în pridvor, ridicând din vise un castel, (Cântec de dor) „gândul hoinar / Ce zboară în versuri, în sus, către stele”, căutând un refugiu aducător de liniște (Castelul din nori...) 
  
Reflecții asupra timpului, clipe de dor, de jale, de inspirație poetică, ne însoțesc: „Alerte sau prelungi, trec clipele în viață, / Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață, / Sublime sau anoste pot ele să ne fie, / Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe!” (Clipe) 
  
Versurile sunt o modalitate de a-și exprima iubirea. Prin scris, poetul conștientizează că realizează un univers plin de armonie, un „laborator de versuri”, „un balsam spiritual” în spațiul virtual. (Creăm cu pana noastră minuni de feerie) 
  
Volumul conține poeme cu dedicație directă, „Cristina”, „Camelia” (dedicată poetei Camelia Ardelean), „Daniela” (dedicată d-nei Daniela Dima), „Mama” (în memoria mamei sale Ioana (Oița) Preda, „De-ai mai trăi...” (tatălui său Nicolae Preda, in memoriam), „Tina” (profesoarei Tina Chiru), „Bunicul”, „Lui Ioan Gyuri Pascu”, „Zbor către stele” (omagiu Maestrului Radu Beligan )”, „Rugă pentru părinți sau celor cu nume de floare „De Florii”. . 
  
Un frumos moment crează poetul cu prilejul Învierii, când îngerii pogoară din cer: „La miezul nopții clopote răsună, / E semnul că Isus a înviat / Și-nconjurăm Biserica străbună, / Cu-alai, iar sărbătoarea s-a-ncheiat.” (De Înviere...) purtând apoi spre case și în suflet, Lumina Învierii. 
  
Pentru poet, iubirea e ziditoare, aduce tot ce e mai bun în oameni. E așteptată în momente diferite ale zilei, fie seara „De vrei să vii diseară, am să te-aștept cu drag, / Covor din flori de vară am să aștern în prag,” (De vrei...) fie dimineața sau la prânz. (De vei pleca...) Vorbește adesea cu iubita, prin versul său purtat spre ea de un mesager misterios: „Dar să nu plângi, aici îmi este bine, / Mai scriu o poezie uneori, / Iar gândul mi-e întruna doar la tine, / Ne-om revedea, iubito, printre nori!” (De-ar fi să mor...) Iubirea e năucitoare, complicată, dulce și delicată, suavă, gingașă și frumoasă precum un răsărit de soare. (Din răsărit...) Trecerea de la o stare la alta, de la dragoste cu năbădăi la durerea absenței, care roade pe dinăuntru și pe dinafară, (Durere) ne însoțește pe parcursul întregii cărți. 
  
Iarna e un prilej de a-și așterne munții de gândurile precum zăpada (E iarnă-n munți...), continuând povestea ca o translatare din tărâmul fermecat al visului în urbea plină de tristețe. Dar soarele și primăvara revin repede, toamna cu melancolia fluidă, o armonie plină de culoare, împletită cu tristețea din frunze și din suflet. De ziua sa poetul își dorește „Doar să mai scriu o nouă poezie,” (E ziua mea...) Primăvara este prezentată ca o explozie de sentimente: „E-atâta primăvară-n noi, / Când dau să iasă ghioceii / La tâmple, precum mielușeii, / Dar sufletul e tot vioi!” (E-atâta primăvară-n noi...) 
  
Un poem special e dedicat lui Eminescu, căruia i se adresează cu aleasă recunoștință, aducându-i coroane de merișor: „Din cânt de doină și cuvânt, / Luceafăr te-ai născut / Și-ai pus cu pana legământ, / S-ajungi recunoscut” (Eminului) și îi aduce prinos de lacrimi la fiecare zi de Paște. 
  
NELU PREDA este un om modest, de mare sensibilitate, care nu se consideră poet, ci versificator. Nu se consideră expert al utilizării metaforei, nu caută nici laude nici lauri, nici succesul, ci își spune curgător povestea în versuri pentru oameni, pentru a fi citită și poate… continuată. „Eu nu scriu versuri pentru nemurire, / Căci tot ce e sub soare-i muritor, / Vreau să transmit vigoare și trăire / Prin vers, spre cel ce-mi este cititor!” (Eu nu...) 
  
O frumoasă poezie e adresată Evei, care e când floare, când spin de trandafir, croită din a sa coastă, un mesager al păcatului originar, învăluită în mister: „Ești marea binecuvântare din viața mea pe-acest pământ, / Chiar dacă dragostea mă doare, o port cu mine și-n mormânt, / Dar chiar și-atunci, de printre stele, voi coborî la tâmpla ta / Oh, Eva visurilor mele, eu veșnic te voi aștepta!” (Eva) 
  
Momente hristice, Floriile, Învierea, Sfântul Nicolae, Crăciunul, ne însoțesc ca pe niște buni creștini români ce suntem. Un frumos poem e închinat Maicii Sfinte, regină între sfinți, pe care o roagă să-i asculte ruga, căreia îi aduce cântări de bucurie: „Păcatul tu ni-l spală și fă-ne precum crinul, / Și pune-le o pală la cei ce vor veninul, Credința ne-o-ntărește și fă-ne miei curați, / În turma ta ce crește, să devenim ca frați!” (Fecioară Preacurată...) 
  
Femeia ne este prezentată ca o căprioară, generatoare de simfonii de trăiri, e trandafir, e ram de viță sau garofiță: „De mii de ani poeții îți dedicară versuri / Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea, / Coloană vertebrală în aste universuri, / Femeie, consecvent, tu îți găsești menirea!” (Femeie) 
  
Poetul își așterne întrebările în vers. Universul îl vede precum o coală de hârtie și și-ar dori să poată prin cuvinte scrise să schimbe câte ceva, lumea să fie mai bună. „De-aceea, când citiți o poezie, / Cu sufletul primiți-o și cu tâlc, / S-o înțelegeți, fiindcă cel ce scrie, / Cu drag cuvintele le-a reunit în pâlc!” (În mine...) Zbateri lăuntrice, înger sau demon, realitate sau vis, dulce – amar, întâlnim în arhitectura poemelor. (Înger sau demon?) 
  
În poemul „Învățătoarea” (în memoria învățătoarei sale, Raisa Ciobanu) aduce recunoștință acesteia pentru că i-a locuit mintea atâția ani, căreia îi poartă „lacrimi de amintiri și-atingeri dureroare-n suflet”. 
  
Iubirea, în gândirea poetului, guvernează universul! Tot ei îi datorează inspirația scrisului: „Tu guvernezi întregul univers, / Iertând, iubind și netezind cărarea, / Chiar scrierea acestui simplu vers / Ți-o datorez, tu inspirând lucrarea!” (Iubire, te iubesc...) Iubirea e culoare „roșu-aprins”, e sentiment sublim, e cea mai mare avere. (Iubirea-i o culoare...) Iubirea are „ochi de peruzea”, sau „ochii ca marea”, e binecuvântarea lui Dumnezeu, crăiasa visurilor, este tunel de flori pentru sufletul său mare. 
  
Poetul, cu pasul domol dar ferm în căutarea fericirii, scrie: „Poemul despre viață, poemul despre lume, / Despre deșertăciunea ființei pe pământ / Și despre greutatea de-a-ți face un renume, / De a-l purta cu cinste, dincolo de mormânt!”și rugă: „Dă-mi, Doamne, stăruință și scrisul curgător, / Ca să așez cuvântul sub forma poeziei, / Ușor s-ajungă-acesta sub ochii tuturor / Și de folos cititul le fie, fanteziei!” (Lăsați-mă să scriu...) 
  
Luna, în poemul cu același nume, este confidenta iubirii sale, știindu-i dragostea și însoțindu-l în plimbări pe cărările nopții, „în nopți de aprilie” sau printre „norii ce plâng”. Poetul cuprins de melancolia copilăriei, a tinereții, de nostalgia crizantemelor, de clipele ce mor, crede în dragostea nemuritoare. (Nedespărțiți) 
  
Vorbește cu deosebit respect despre poeți, care își aștern sufletul pe foaia de hârtie: „El sufletul și-așterne-n versuri / Ce mângâie tacit, ca niște flori” sau „Cuvântu-l modelează-n noapte, / Neliniști și trăiri transfigurând”, Apreaciază efortul acestuia, el fiind în postura unui cititor fidel „Nu vrea nici glorie, nici faimă, / Vrea doar ca versul său să fie / Cu înțeles, să aibă noimă / Și-un dram din cea filozofie”. Poezia pentru NELU PREDA e sufletul poetului: „Poezia este ca vântul / Care suflă în corabia sufletului, / Tălmăcindu-i cuvântul, / Ce devine asemenea leacului” sau „Poezia e dulce ca mierea / Sau amară ca fierea uneori; / Ea mângâie durerea”. (Poezia...) 
  
Poezia e fecioara curtată de poet, hrănind cu lumina ei spiritul și trupul, precum în concepția dacilor de a vindeca mai întâi sufletul, apoi trupul. Cuvântul rostește și alină. (Resemnare) Uneori expansiv, „Iubito, haide astăzi să celebrăm iubirea,” (Să celebrăm iubirea) alteori nostalgic, (Să nu mă uiți...) speranța îl însoțește: „Iubirea cea vindecătoare / A tot ce-i viu, ce-i cu alean, / Tărâmul visului o are, / Și ea sporește, nu e-n van” (Tărâmul visului...) în timpul ce curge impecabil și nemilos. 
  
Poetul vorbește iubitei din lumea îngerilor, păstrând-o vie în amintiri, în tăcerea sfâșietoare: „Te văd în stânga mea, dormind precum un înger rătăcit; / E toamnă-afară, trec cocorii și sunt atât de fericit!” (Vis de toamnă) Un univers poetic, într-un bioritm propriu, cu trăiri inefabile, cu o încărcătură emoțională specială, cu stări aducătoare de speranță și liniște sufletească. Un univers în care oamenii înseamnă şi seamănă iubiri: iubiri stelare sau pământene, trăite sau netrăite, necondiționate sau neîmpărtășite, care te înalță sau te coboară, într-o metamorfoză de emoții și sentimente. Ne îndrăgostim, iubim, visăm, dar uităm că spectacolul vieții nu se joacă pe scenă, ci îl trăim. În acest spectacol Poezia este o iubire împlinitoare, uneori chiar mântuitoare. Nu este de mirare că cele două Poezia și Iubirea își dau mâna, uneori identificându-se una cu alta. Cu siguranţă poezia, nu este de sorginte pământească, e de natură cosmică, dumnezeiască. Este un dar oferit omului în acest univers ostil şi necunoscut. Ea defineşte spiritul uman, îl hrăneşte și îl ajută să supravieţuiască. Poezia e sevă pentru rădăcinile sufletului, îl umanizează și rămâne a fi pentru acesta un teren propice revigorării lăuntrice. Nu e de mirare că cele două, poezia și iubirea, se înțeleg atât de bine în acest volum! 
  
A scrie poezie, înseamnă a-ţi proiecta fiinţa în afară, a dărui bucăți din sufletul tău. Asta face și autorul cărții, într-o continuă aventură de autocunoaştere şi de descoperire a lumii, printr-o asumare a continuării vieţii prin scris, pentru că în mod cert va continua acest demers! Scrisul îi va deveni crez, iar cuvintele stele călăuzitoare! Important e să fii tu însuți, să-ţi găseşti propriul stil, mai ales dacă poezia te alege pe tine. Poetul și Poezia sunt două entități care se caută printr-o foame de trăiri, de metamorfoze, se descoperă până se identifică. Poezia e femeia care te iubește dinainte de a o iubi tu. 
  
Cartea realizează o punte de comunicare între oameni, un dialog perpetuum, o uşă deschisă spre alţii. Odată tipărită e ca un copil ce trebuie să-şi găsească drumul în lume, indiferent câţi paşi va face. Ea va rodi în sufletul cititorului, care devine mai bun, mai uman. 
  
Poetul poartă în el o dragoste. Un alt fel de dragoste. El știe că dacă oferi frumusețe, frumusețea va crește, că dacă oferi iubire, iubirea va creşte. El ştie că în poezie poţi atinge neatinsul, important e să se lupte cu el însuşi între lumi, să spună ce are de spus, să fie liber ca om şi ca scriitor. 
  
Mă bucur că prin acest volum, am întâlnit un poet modest, necunoscut până acum pentru mine, căruia îi spun bun venit în lumea iubitorilor de cuvânt! Mulțumim domnule NELU PREDA pentru darul superb oferit nouă cititorilor! Așteptăm cu bucurie și interes următoarele apariții editoriale! 
  
Fiecare om are poezia lui. Ea există latent în fiecare. Dacă toți ar trezi-o, lumea cu siguranță ar deveni mai bună, mai umană. Este motivul pentru care mă bucur de fiecare poet care se descoperă pe sine, de fiecare carte de poezie! 
  
Aurelia Rînjea 
  
Referinţă Bibliografică:
BUCURIA UNEI ÎNTÂLNIRI / Nelu Preda : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3316, Anul X, 29 ianuarie 2020.

Drepturi de Autor: Copyright © 2020 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nelu Preda
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!