Pe pieptul tău eu și noaptea nu avem somn,
e un vârtej de gânduri ce tremură,
pe picioare îmi curg orele,
o dată cu buzele tale ce-mi alunecă
pe coapse, pe fiecare milimetru,
pumnii mei strâng în palmă
secundele și cearceaful.
E întuneric, cald și umed în poezia
ce se naște ceas de ceas.
Tu-mi dai din tine...
Eu plec în timp să te scufund.
Alimentează-mă cu foc de pasiune,
lacrima sângelui să cadă
din senin peste pământ.
Mi-e dor, e patimă...
M-așez pe gând de strop de vară
când aurul slobozeste pământul,
eu ard în roșu de ia-mă...
Iubește-mă... asta e tot.
