CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  




Autor: Năstase Marin         Ediţia nr. 3144 din 10 august 2019        Toate Articolele Autorului

JOCUL INEFABIL AL IUBIRII ÎN ALTARUL POEZIEI - recenzie la vol. de poezii „NEAUA UNUI DA”, de Stan Andrei
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În acest an, 2019, poetul Stan M. ANDREI ne-a surprins cu publicarea volumului de poezii „Neaua unui DA” la Editura Olimpias – Galați. Desigur, o surpriză plăcută și deosebit de originală, inspirată de un moment crucial din viața fiului său: îndrăgostirea și căsătoria, moment cu profunde și emoționante reverberații în sufletele părinților.  
 
Citirea acestui volum de versuri mi-a produs câteva reflecții, determinate de multitudinea mesajelor luminoase.  
 
1. Se știe că viața oamenilor este supusă comandamentului biblic cuprins în triada: creșteți, înmulțiți-vă și câștigați-vă pâinea cu sudoarea frunții! Acești trei piloni existențiali direcționează curgerea firească a vieții oamenilor.  
 
2. Se știe că lanțul veșniciei vieții este un puzzle format din infinitatea vieților efemere ale oamenilor sortiți să se nască, să crească, să se înmulțească, să-și crească urmașii, după care trebuie să moară. Acesta este rostul vieților efemere care mențin veșnicia vieții.  
 
Se mai știe că, în acest lanț misterios al vieții veșnice, omul trece prin patru faze:  
 
– copilăria, starea de înger a mirărilor și întrebărilor în care omul crește cu răspunsurile dobândite prin educație;  
 
– tinerețea, starea în care omul este pătruns de misterele iubirii, pregătindu-l pentru înmulțire;  
 
– maturitatea, faza când omul ia hotărârea de a se înmulți și a crește urmașii prin câștigarea pâinii cu sudoarea frunții;  
 
– senectutea, etapa în care omul și-a terminat misiunea și transmite urmașilor experiența sa pentru asigurarea veșniciei vieții.  
 
Dintre toate fazele de trăire ale omului, poetul a ales să cânte în versurile sale perioada tulburătoare când copila devine „boboc de fată”, iar băiatului îi cresc aripi strălucitoare de fluture. Este perioada misterioasă când fiorii dorințelor cuprind trupurile mirate de aceste sentimente seducătoare, când mireasma dorului „înflorește” fata și îmbată fluturele-flăcău care zboară din floare-n floare.  
 
Poetul își structurează volumul în două părți: prima e intitulată „Pe umerii verii cântec sculptând” și cuprinde un buchet de vreo douăzeci de poezii, adevărat preludiu tematic la poemul „Neaua unui DA”, care este a doua parte.  
 
Mă voi referi la poezia „Luați seama”, din care am desprins următoarele înțelesuri: când în trupurile tinere curg tainicele izvoare de iubire și dor, atunci „omul curge pe drumuri,/ Pătrunde adâncuri,/ Scoate visuri din umbre,/ Dar se-ntoarce la punct și strigă:/ Niciodată nu mă opresc din iubit!”  
 
Cu această poezie începe ciclul de văluri poetice cu care autorul îmbracă misterele inefabile ale dansurilor amoroase. EA își etalează petalele frumuseții trupului cu mlădieri de șolduri și coapse, cu străluciri în priviri izvorâte din adâncul inimii. EL îi răspunde cu eleganța trupului puternic și sclipiri de spirit.  
 
Dar farmecul jocului de iubire este mult mai complex, cu vălmășaguri de sentimente, trăiri intense, interiorizate, doruri și suferințe, gelozii, reproșuri aluzive, ezitări, teama de a nu greși etc. Și tot acest festival de iubire este prezentat în sclipiri poetice înmiresmate stilistic, în care adâncimile mesajelor au limpezimi cristaline, cum ar fi: „Să trec pragul… să nu-l trec?.../ Cine mă ține pe loc?... (Teama unui pas), „Ai crezut că timpul în mână-l ții abil” (Ai crezut), „Pe fata aceasta cu ochii de zare/ O simt undă clară și o sorb, doară/ Sub voalul de mireasă-i o fântână.” (Sub voalul de mireasă), „Mi te-ai ivit/ Într-o lacrimă,/ Uriașă,/ Dacă poți să-ți imaginezi./ Și pentru că te-a-ncăput/ (…)/ Ai rămas cântec inimii mele/ De pornit în foșnet ziua. (Într-o lacrimă, un chip), „Dar eu vreau ninsoarea de femeie,/ Cu mirosul său de lapte” (Ninsoarea de femeie), „M-au fulgerat ecouri părintești: trebuie la fel,/ Din sângele tău, cu noi destine să umpli gara!/ Aripa luminii m-a atins fâlfâind în auz:/ Cum se zguduie pământul când vine primăvara!” (Se zguduie pământul când vine primăvara).  
 
Poate nu am reușit să aleg cele mai frumoase versuri din aceste poezii, dar cred că poetul a izbutit să prindă în ele uvertura acestui poem-simfonie a dialogurilor celor doi îndrăgostiți, EL și EA, care s-au căutat, s-au dorit, fără să se știe, s-au așteptat cu răbdare, scrutând zările destinului, și când s-ai ivit pe căile lui, timid, să nu se piardă unul pe celălalt, au intrat în vorbă să se cunoască, să se îndrăgostească și, în altarul poeziei, s-au prins în vârtejul jocului de iubire. Toată această inefabilă simfonie a îndrăgostirii, a nunții și căsătoriei poetul a numit-o „Neaua unui DA”. Cu sfială, încerc să pătrund în tainele seraficului poem.  
 
În nopți înmiresmate de visătoare roze, sub ninsoarea albă de salcâm, înlănțuiți cu fire argintii de lună, tinerii îndrăgostiți își șoptesc mirările, întrebările… „Stând alături, inimă lângă inimă”, EA deschizând magicul dialog al iubirii: „În preajma cuvintelor tale/ Toată sunt un cântec, o lumină…/ Ți le dau în palmă frântură de soare,/ Dulceață de suflet ori duh de scriptură.” Și mirările încep să se înfiripeze cu păreri de rău: „Nu știu din ce pricină/ Devremele nu l-am apucat.”  
 
EA își mărturisește suferința așteptărilor, împletite cu speranțe și visuri: „Eu… m-am născut printre lacrimi./ Și-n loc de raze de soare/ Mi-au venit doar ploile.” Și EL îi răspunde cu regretele sale și cu ezitările: „Celibatarul, nu și nu./ Însă, lumina, da.”  
 
Îndrăgostirea se scurge în șoaptele lor cu picuri de lumină și dorințe: „Sămânța trezită de vis/ Și-i gata puntea.” și „În neliniștea seminței/ Stă vuietul de floare”, iar floarea își oferă speranța toată în frumusețea petalelor „Tu, Făt-Frumosul,/ Pe cal alb călare încingându-mă.”  
 
EA simte speranța aproape de împlinire când EL șoptește: „Gura de nea/ Venită la vreme/ mi-a dat miros de viață/ Și dor de logodnă./ Ce foame!/ Ce sete!”.  
 
Curgerea iubirii prin șoaptele îndrăgostiților are calde sclipiri de fericire: „Când sunt în ochii tăi/ MĂ simt toată verde”, dar uneori apele iubirii aduc și sloiuri reci. Atunci, „Pentru absența gestului tandru/ Este o lumină:/ Iertare.” Și revin visurile de împlinire în alb de mireasă și de mire.  
 
Șoaptele de iubire poartă visurile pe tărâmul împlinirilor. Nunta, acel eveniment de oficializare a unirii îndrăgostiților. Aici, amănuntele provoacă reflecții: „Rochia de mireasă condamnă la stimă și demnitate, iubitule!”. Răspunsul iubitului este pe măsură: „În geometria nunții/ Tu ești rotundul.” Șoapta „rotundului” se alintă: „Să știi că-i stă bine lângă cub.” Splendide expresii ale NUNTIRII!  
 
Axa nunții, mire-mireasă, transpusă în relația geometrică cub-sferă, în care mirele reprezintă stabilitatea, echilibrul și trăinicia relației de unire bărbat-femeie, iar sfera simbolizează frumusețea, armonia, perfecțiunea și strălucirea relației. Se pune întrebarea: Care este arhitectura acestei relații ce determină durata ei în timp? Poetul sugerează locul sferei în interiorul cubului. Acolo, EA se simte protejată de intemperiile trăirilor în timp și de capcanele vieții. Prin iubire și alegerea sa de către iubit, EA obține cheia de la intrarea în cub. Numai EA are dreptul să fie acolo, cu condiția să nu piardă cheia. „În arhitectura nunții/ Tu ești bradul/ Deja simt grinda/ Pentru cuib pe munte.”  
 
Altă caracteristică a nunții, reflectată în dialogul îndrăgostiților este ALBUL, forța tainică a trăiniciei iubirii.  
 
EL spune îngrijorat: „Mi-e teamă/ Să nu pătez ori să nu pierd/ Albul”, la care EA răspunde: „Albul se hrănește/ Cu sărut/ În fiecare zi.” Însă drumul lung din CĂSĂTORIE stârnește alte mirări și îngrijorări, capcane și încercări provocate de TRAIUL ÎN DOI. Îndrăgostiții sunt conștienți de toate aceste obstacole din viață: „Tu îmi ești crucea./ Eu îți sunt crucea./ Urmează-mi mie/ Și eu ție,/ Spre marginea lumii(…)”. Și „Nu-ți fie teamă,/ Găsești scăpare/ Între sânii mei!/ Aici, neaua/ E mai albă/ Ca oriunde.” Sau „Simte-mi din tăcere/ Focul/ Și caută-mi în adânc de suflet/ Jocul!”. În acest fel, îndrăgostiții descoperă în zările începutului scipirile multicolore ale acelui DA magic, dătător de forțe pentru lungul mers în doi: „Te îndemn, privește/ Tocmai înspre creste!/ Acolo, ninsoarea vrea/ Să ne prindă-ntr-o poveste.”  
 
Spre sfârșitul poemului, autorul ridică vălul vrăjit al iubirii: „Luna, obligându-ne la iubire,/ Ne-a înfășurat în cearșaful/ Minunii sale.” De fapt, acesta este misterul îndemnului divin: Creșteți, înmulțiți-vă și câștigați-vă pâinea cu sudoarea frunții! Adică, acesta e rostul omului pe pământ pe care poetul l-a îmbrăcat în inefabilul poeziei și ne-a spus cât de frumoasă este această poveste a tuturor poveștilor de iubire.  
 
Acest poem merită să fie citit pentru că autorul luminează și limpezește calea spre înțelegerea jocului iubirii dintre doi îndrăgostiți, ninși de albul unui DA, la început de drum în doi.  
 
Năstase Marin  
 
24 iulie 2019  
 
Referinţă Bibliografică:
JOCUL INEFABIL AL IUBIRII ÎN ALTARUL POEZIEI - recenzie la vol. de poezii „NEAUA UNUI DA”, de Stan Andrei / Năstase Marin : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3144, Anul IX, 10 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Năstase Marin
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!