14.Săriiiţi, hoţul! 

Însă, peste câteva ore, l-a trezit pocnetul unui pietroi în parbrizul maşinii şi zgomot de paşi repezi. A fugit afară şi, la lumina palidă a lunii, l-a zărit pe Tache cum sare gardul precipitat şi cum rupe o scândură în cădere. 

--Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că te omor! 

A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat şi a-nceput să urle ca un apucat: 

--Ajutoor, ajutooor! Mă atacă hoţuu’, criminaluu’! 

Hărmălaie, lătrături furioase de câini, vecini treziţi din somn, ieşiţi buimaci pe uliţă, năuciţi de strigătele lui Tache şi ai lui din casă. Nu se ştie cine a dat telefon şefului de post, că acesta a şi venit la faţa locului, într-un timp extrem de scurt. L-a surprins pe Mărăşteanu bătând cu pumnul în uşă, în timp ce, din casă, se auzeau ţipete disperate. 

Poliţistul s-a repezit la Mărăşteanu, i-a dat câţiva pumni de i-a ţâşnit sângele din gură şi pe nas şi a ţipat la el: 

--Ştii cum se cheamă asta, mă? Violare de domiciliu şi ameninţare cu moartea. Te bag în puşcărie, mă! Lângă frati-to, mă! Acolo ai să putrezeşti! Hai la secţie! 

--Dom’ şef, staţi să vă explic! A-ncercat Mărăşteanu să-şi justifice comportamentul, dar „şefu” i-a mai dat câţiva pumni şi l-a dus la arest. Acolo i-a mai cărat câţiva pumni în spinare. Degeaba a ţipat Mărăşteanu să fie şi el ascultat, degeaba l-a rugat să meargă la faţa locului, să ancheteze cauzele incidentului. Poliţistul l-a ţinut închis, i-a dresat proces verbal, în care i-a trântit o amendă pentru tulburarea ordinii publice, violare de domiciliu şi ameninţare cu moartea. A doua zi şeful de post a plecat de noapte în altă localitate, chipurile cu treburi, lăsând secţia încuiată, cu Mărăşteanu în arest, urlând ca o fiară turbată. 

Degeaba s-a ţinut biata maică-sa după ei până la secţie, degeaba l-a rugat pe poliţist să-i dea drumul. Acesta, nici n-a vrut să o asculte, a îmbrâncit-o, a înjurat-o şi i-a strigat: hai sictir cu haita ta, hoţoaică bătrână, că nu vă mai potoliţi! 

Disperată, s-a dus a doua zi la primărie. Tot satul fierbea. Se împărţise, ca deobicei în astfel de situaţii tulburi şi neclare, în cei pro şi contra celor implicaţi în scandal. Maică-sa l-a rugat insistent pe primar să vină la faţa locului, să vadă parbrizul spart şi scândura ruptă de la gard. În baza acestor probe să intervină ca „să-i dea drumul băiatului”.Că nu el este vinovat. 

--Asta nu e treaba mea! S-a scuturat de răspundere primarul. 

--Dar a cui? a-ntrebat uluită Anica Mărăşteanu. Nu înţelegeţi că poliţistul l-a bătut fără să-i dea voie să spună măcar un cuvânt? Apoi, l-a închis în arest, a-ncuiat secţia şi a plecat, părăsindu-l acolo ca pe un câine, fără apă şi mâncare. 

--Du-te la…vice, să te rezolve el! s-a enervat primarul. Da’, ce sunt eu aici, moaşă comunală? Să rezolv plângerile la toţi… 

Anica s-a închinat şi a izbucnit în plâns: 

--Sunteţi primarul nostru! Adică, şi al nostru, al amărâţilor. Pe noi cine ne?.. 

Primarul şi-a dat seama că nu poate s-o scoată din birou doar cu privirea sa „oţelită”. Căută în agendă numărul de mobil al poliţistului. 

--Pe unde bântui, mă, omule? De ce l-ai închis şi ai plecat? 

--Sunt într-o misiune specială, dom’ primar! Cine mă ciupeşte de fund? 

--Te rog să nu fii obraznic cu mine! De ce l-ai închis pe Mărăşteanu? 

--Pentru că e un hoţ sadea. A intrat în curtea omului să fure. Ştii ce, dom’ primar? Dă-i telefon domnului inginer Casapu şi nu mă mai deranja! 

--Te rog să nu fii insolent! Îţi ordon să vii imediat şi să clarifici urgent acest caz nefericit! 

După câteva secunde, poliţistul a răspuns evaziv: 

--Am să vin. Dar…cazul amărăşteanului trebuie să-l clarificaţi dumneavoastră şi cu dom’ inginer Casapu. Nu mă mai implicaţi şi pe mine în…chestia asta! Trăiţi! 

Revenit la secţie, poliţistul l-a scos din arest pe Mărăşteanu şi i-a înmânat procesul verbal de amendare, pentru infracţiunile pomenite, când l-a arestat: 

--Te-ai potolit, bă, amărăştene? Ar fi trebuit să-ţi fac dosar de trimitere în judecată. Să înfunzi puşcăria, alături de fratele tău. Dar…aşa sunt eu, milos. Mai dau o şansă de îndreptare la toţi ticăloşii. Semnează aici şi te scap doar cu o amendă penală de o mie de lei, ca să te cuminţeşti. 

--Nu semnez nimic, pentru că sunt nevinovat! Nici măcar nu aţi cercetat cauza. 

--Binee! Scriu aici: refuză să semneze şi-i dau drumul pe filieră administrativă. De plata ei, te asigur, tot n-ai să scapi! Mă, eu tot am să fiu bun cu tine, şi, uite, îţi dau un sfat confidenţial: pleacă, omule, de unde-ai venit! Pleacă! Spre liniştea ta, a familiei tale şi a sătenilor din Mândrileanca. Pleacă, băă! Tu nu simţi că nimeni nu te vrea aici, cu bicicleta ta şi cu plantele tale medicinale? 

-va urma-