5. Să moară capra… 

Tractoristul a râs cu hohote, şi-a făcut încă o dată cruce şi a întors tractorul. Seara, la cârciumă, toată lumea a făcut haz de-alde Mărăşteanu. Auzi la ei, proprietate privată! 

--E nebun, bă, Ion ăsta lu’ Mărăşteanu. L-au dat afară după unde-a lucrat, că o fi furat. Doar sunt de neam. 

--L-am văzut pe câmp, pe o bicicletă cu remorcă. Taie cu coasa, fel de fel de buruieni. 

--Pelin, bă, pelin strânge. Ce dracu o fi făcând cu el, nu ştiu. 

--Ca să-l mănânce, bă! Ha, ha, ha! Că ăştia n-au nici după ce bea apa. 

--Da’…zise unul care nu râsese deloc, remorca aia la bicicletă şi-a făcut-o el. Înseamnă că se pricepe. Cred că am să mă duc la el să-mi facă şi mie una. 

--Şi eu, zise altul, am să-i cer să-mi facă o remorcă la căruţă. 

--Ha, ha, ha, sări Tache Spârcâiac, e vecinul meu, bă, nu se pricepe la nimic.L-am monitorizat eu. Demolează toate şandramalele alea din curte.Ăştia, atâta ştiu:să dărâme, să strice, să fure şi să bea. Neam de puturoşi şi hoţi. 

--Dacă ai fi deştept, Spârcâiacule, zise unul, mai bine i-ai cere să-ţi repare rabla aia de camionetă, plină de găinaţ, pe care dorm găinile de atâţia ani. Ha, ha,ha! 

--Sau, dacă eşti deştept, sări altul, păcăleşte-l să ţi-o cumpere. Scapi de belea. Dacă ţi-o da ceva pe ea, adă banii aici să-i bem şi să râdem de el! Ha,ha,ha! 

Toţi râdeau cu poftă, numai Tache Spârcâiac nu râdea. Se făcuse tăciune de supărare. Ăştia îi băgase-n cap cum să scape de hârbul acela de camionetă cu care îl procopsise cumnatul său de la Făurei.”Ţi-o dau degeaba cumnate, să faci şi tu ceva treabă cu ea. Dacă nu ne-om ajuta noi, atunci cine?” Ce s-a mai bucurat Tache, cu toate că nu ştia să conducă. Să-i pice-n curte o maşină moacă, era ceva. Las’ că…o să-nveţe el să conducă. Dar n-a mers nici măcar o oră. Când a pornit-o, a troncănit, a făcut de vreo trei ori,poc,poc,poc şi…gata! A încercat s-o repare, dar când a văzut câţi bani înghite, a vrut s-o dea la fier vechi. S-a rugat de un tractorist s-o ducă la un centru de colectare, dar când acela i-a cerut mai mult decât ar fi luat pe ea, a renunţat. Aşa că…poate îl fraiereşte pe Amărăşteanu ăsta. A doua zi s-a dus la el: 

--Bă, Ionele, am auzit că eşti tare priceput. Nu vrei să-mi repari camioneta aia? 

--Nu mă pricep la maşini, Tache. De ce să te încurc? 

--Atunci, îţi propun o afacere. Ţi-o dau de tot. Poate-mi dai şi mie, acolo,vreo două-trei milioane. Să faci din ea vreo remorcă-două. 

--Lasă-mă în pace cu fierătaniile tale! Nu mă interesează afacerea ta. 

--Nici dacă ţi-o dau gratis, mă? 

--Nici! Am alte treburi. 

Dar Tache nu s-a lăsat. L-a pândit când a plecat de acasă cu bicicleta şi coasa şi s-a dus la maică-sa: 

--Tuşă Anico, am vorbit cu Ionel să-i aduc camioneta aia. Zice că vrea s-o repare. 

Femeia a rămas derutată şi uimită: 

--Ţi-a spus Ionel aşa ceva? 

--Da, tuşă Anico, aşa m-am înţeles cu el. 

--Dacă ţi-a spus el… 

Şi Tache n-a mai stat la discuţie. A alergat la Gheorghe Păcălici, un tractorist,”prieten” de pahar, a remorcat-o la tractor şi a dus-o în curtea Mărăştenilor. 

--Bucură-te, tuşă Anico! A zis că, după ce o repară, poate o cumpără . 

S-a bucurat Anica Mărăşteanu: poate nu se mai chinuie cu bicicleta aia. Iar Tache Spârcâiac făcea haz cu „prietenii”,că scăpase de fierătania care-i ocupase toată bătătura. S-a supărat foc Mărăşteanu când a văzut-o în curte. A certat-o rău pe maică-sa şi s-a dus valvârtej la Tache: 

--Să-ţi iei rabla din curtea mea! 

--Şi dacă nu vreau? 

--Am să te reclam autorităţilor că mi-ai încălcat proprietatea. A râs cu hohote Tache. La fel şi poliţistul şi cei care au fost de faţă. 

--E nebun Mărăşteanu ăsta cu proprietatea lui privată. 

Văzând cum stau lucrurile, Mărăşteanu i-a cerut lui Tache să-i dea un act de donaţie. 

--Ce act, bă? a râs Tache. 

--Pe rabla asta pe care mi-ai lăsat-o plocon în curte. Mergem la Brăila, la notariat! 

--Dacă-mi plăteşti transportul şi faci cinste, merg. 

După ce a-ncheiat actul de donaţie la notariat, Tache a povestit la cârciumă cum l-a fraierit pe Amărăştean. L-am băut şi l-am mâncat până n-am mai putut. Au râs toţi cu poftă. 

--E nebun Mărăşteanu ăsta. 

--Da’…uite că l-a păcălit pe Tache, a zis unul. I-a luat maşina pe degeaba. Dacă o repară… 

Tache Spârcâiac n-a mai râs. I s-a pus piticul: dacă o repară?.. Acu’, nu-i părea rău că i-a dat-o pe degeaba. Dar…să n-o repare.Gândul că amărăşteanul o poate repara, îl înnebunea, îi provoca noaptea coşmaruri. Sărea din somn când îl visa la volan cu maşina pe drum. S-a mai liniştit când a văzut că amărăşteanul nu se ocupă de rablă. În schimb, murea de ciudă când vedea că „nebunul” repara prin sat orice îi cereau oamenii. Şi atunci piticul îi juca vesel pe creier: dacă repară şi camioneta? 

Într-o zi l-a văzut pe Bibilică ţiganu’, că i-a adus trei căruţe cu chirpici şi l-a întrebat: pentru ce? A râs ţiganul: 

--Mi-a făcut nişte reparaţii şi n-am avut cu ce să-l plătesc. A văzut la mine stiva cu chirpici refuzaţi de un client şi mi-a zis că el este de acord să-l plătesc cu ei. Cum, mă tot împidicam de stivă şi n-aveam cui vinde chirpicii, am fost bucuros să-i dau. Oricum, reparaţiile lui făceau mult mai mult. Pricepi cum l-am fraierit? Ha, ha,ha! 

A priceput Tache şi a râs şi el: păi, aşa l-am fraierit şi eu. Dacă e amărăştean, trebuie fraierit. Şi i-a povestit ţiganului tărăşenia cu camioneta. Ce-au mai râs amândoi. 

Însă Mărăşteanu, în locul grajdului demolat, a turnat o fundaţie şi o pardoseală din beton,peste care a zidit două încăperi pentru uscarea şi depozitarea plantelor medicinale,aşa cum îl instruise doamna Virginica. 

Mărăşteanu era totuşi nemulţumit că nu rezolvase cu proprietăţile lui, călcate de roţile căruţelor şi ale tractoarelor. Îşi dăduse seama că problema asta nu o poate rezolva cu autorităţile sau prin justiţie. Trebuia să găsească ceva ca să le protejeze. Îşi aduse aminte de colacii cu sârmă ghimpată din cocina de porci. A adus o remorcă de crăci de la pădure, după ce l-a „cinstit” pe pădurar (aşa procedau toţi oamenii) şi a făcut pari ascuţiţi din ele. 

Apoi, a mai „cinstit” pe un tractorist, care i-a arat cele două loturi. A tras cam greu tractoristul pentru „desţelenirea” porţiunilor bătătorite, fără să-i pese cât carburant a consumat şi dacă s-a stricat ceva. Plugul şi tractorul erau ale patronului, inginerul Casapu, cel mai mare arendaş din comună. După ce-a arat loturile (era într-o sâmbătă după amiază), Mărăşteanu s-a dus a doua zi cu parii şi colacii de sârmă ghimpată, cu care şi-a închis loturile pe porţiunile învecinate cu drumurile. Totul spre uimirea şi ciuda celor nevoiţi acum să meargă numai pe drumurile publice. 

--Ia uite ce-a făcut nebunul de Mărăşteanu! Acum trebuie să ocolim. Cum, adică, să mergem numai pe drum? Păi să nu te superi? Tractoriştii l-au reclamat la patronul lor,inginerul Mişu Casapu, iar ceilalţi din comună, la primar. Ambii le-au promis că „îl potolesc eu!” Dar niciunul nu s-a ţinut de cuvânt. Îşi dădeau seama că nebunul nu e prost. Trebuia, totuşi, pus la punct. 

-va urma-