3. Hopuri la-nceput de drum 

A doua zi a alergat într-un suflet la cumătra Steluţa de la Brăila, care l-a dus la…”doamna Virginica” şefa biroului de Marketing al firmei de „Achiziţia, Prelucrarea şi Distribuţia Plantelor Medicinale”,pe scurt:APDPM.Tot cu un buchet de frezii şi o ciocolată, însoţite de banala propoziţie îngăimată cu priviri spăsite: „cu ocazia lu’ unu martie” . Aşa a reuşit s-o încânte pe doamna Virginica, o bondoacă blondă-alburie şi durdulie: vaai! ce drăguţ!.. ce romantic sunteţi, domnu’! Haideţi repede să facem contractu’ de colaborare! 

După încheierea contractului, dulcineea bondoacă, având faţa unsă cu zâmbete galeşe, i-a strâns mâna prelung şi cu atingeri diafane, de l-a făcut să roşească: acum, sunteţi al nostru, domnu! Oricând aveţi probleme,veniţi la mine şi vă rezolv din inimă. Ce număr de mobil aveţi? 

--Păi…n-am! 

--Vaai, domnu! Se poate? Director de firmă? 

--Tocmai zicea că îşi cumpără azi, doamnă Virginica, salvă situaţia cumătra Steluţa.Vă comunic eu numărul. 

--Ei, nu, domnu, dar trebuie să ţinem legătura operativ. Să ştiţi că vă trebuie şi o contabilă. Dacă aveţi nevoie, să-mi spuneţi. 

--E rezolvată problema, interveni cumătra prompt. Îi ţin eu evidenţa, doar suntem… 

Mărăşteanu îşi sucea capul şi privea când la una, când la alta. Îl năuciseră cucoanele astea şi-l îngrozea gândul la investiţia cu telefonul mobil şi cheltuielile cu salariul unei contabile. Când rămase singur cu scumpa lui cumătră, o întrebă:ce-mi trebuie mie telefon mobil şi contabilă? 

--Taci, mă! Aşa au toate firmele care se respectă. Şi-i aruncă o privire cu subînţeles, chicotind discret: hai, că ai noroc! Doamna Virginica are cârlig la tine. Ai dat-o gata cu florile şi ciocolata. Dacă eşti isteţ, profită! 

--Bine, bine, mormăi Mărăşteanu, da’…de ce contabil? Eu n-am nevoie de contabil. 

Cumătra se bosumflă: bine măi, Ionele, mi-o spui aşa?.. Dacă ai pe altcineva, eu nu mă supăr, 

dar…am crezut că mă vrei pe mine, având în vedere că te-am ajutat şi eu. Chiar, tu nu ştii că eu sunt contabilă de meserie? 

--N-am ştiut. Însă, deocamdată, cred că nu am nevoie de contabil. 

--Cum nu ai nevoie? Activitate comercială fără contabilitate nu există. Şi eu asta fac aici. 

Cu privirile-n pământ, Mărăşteanu tăcea. Nu prevăzuse cheltuiala asta. Cumătra îl apucă de mâini: 

--Ionele, uită-te în ochii mei! Eu am crezut că ţii la mine. Sau n-ai încredere că pot să te ajut? 

Mărăşteanu ridică privirea. Rămase surprins când văzu ce ochi frumoşi are cumătra. De un albastru intens, cu adâncimi nebănuite şi lumini jucăuşe, pline de promisiuni ascunse. Doamne!..În definitiv, chiar va avea nevoie de un contabil. Şi…de ce nu? Doar lucrează aici. 

--Cât…cumătră? 

--Mă enervezi cu vorba asta, se supără cumătra. De ce nu-mi spui pe nume? Nu ştii că mă cheamă Steluţa? 

--Bine, Steluţa, râse Mărăşteanu, cât? 

--Ce, mă, ţi-e teamă că te ruinez? Cu altul străin, fără cinci-şase milioane nici nu discutam. Dar pe tine vreau să te ajut. Acolo, vreo două milioane pe lună, cred că nu e mult. Dacă ai probleme cu actele în comună, vin la tine să te ajut…Ce mă priveşti aşa? Să nu crezi altceva. Mă iei cu maşina şi mă aduci, dacă nu vrei să rămân peste noapte la tine. 

--Mă, Steluţa… Nici măcar nu am maşină. 

--Hai, mă Ionele! Acum, ca director, o să ai atâta alergătură. Cum vrei tu să-ţi rezolvi problemele? Dacă nu te mişti repede… 

--O să văd ce voi face. Bineînţeles că sunt de acord să-mi ţii tu contabilitatea, doar ai fost atât de drăguţă cu mine şi în tine am încredere. Dar, te rog să mă înţelegi, Steluţa! Acum trebuie să mă concentrez pe organizarea activităţii la Mândrileanca, în satul nostru natal. Mi-ai dat câteva idei pentru dotare,pentru care îţi mulţumesc şi mă voi strădui să le realizez. 

--Ai, mă, lasă gargara! Cumpărăţi o maşină de la Talcioc şi hai să te ajut la organizare! Te aştept. 

I-a spus nevesti-si cum au decurs treburile la Brăila cu Steluţa şi doamna Virginica. Atât i-a trebuit, că Dora a luat foc: ce-ai zis, mă? Vrei s-o pui contabilă pe cumătra? Să te lucreze cu cealaltă curvă şi să te toace? Ale dracului de căţele! Au intrat în călduri şi tu le miroşi la coadă? Nătărăule! Ai nevoie de contabil? Lasă că vorbesc eu cu domnul Costel, contabilul nostru. E foarte amabil şi manierat. 

--Da’…de unde îl cunoşti tu pe domnul Costel? 

--Îl cunosc, e bine? Oricum, e mai bun decât căţeaua de cumătra. Uite de ce este ea în stare! 

--De ce este, mă? Că m-a ajutat şi vrea în continuare să m-ajute? 

Cearta a durat până în miez de noapte, când i-au liniştit copiii,care voiau să doarmă. S-au culcat şi ei. I-a promis nevesti-si că acum are alte probleme de rezolvat la Mândrileanca, aşa că nu-i arde de angajarea contabilei. Totuşi, a cumpărat un telefon mobil, pe care l-a considerat absolut necesar în situaţia sa. A mai luat în calcul şi cumpărarea unei furgonete, evident, de ocazie, atât de necesară în viitoarea sa activitate. 

-va urma-