Catarge peste timp, în dimineaţă,
Marea valsând, albi pescăruşi în zbor,
Lud răsărit de soare ce răsfaţă,
Nisip şi trupuri în marin decor.
Pe coapsa sărutată lin de valuri
Corăbii vechi se-ntorc dinspre zenit,
E vara tainei pe-ale tale maluri,
Cu plaje adumbrind a infinit.
Dorinţe ard pe chip, pe sâni, pe buze,
În ochi albastrul plin, vis şi mărgean,
Descopăr ţărmuri noi, voal de meduze,
Eu, noul, ancestralul Magellan.
Briză vernală, scoici, contururi crude,
Amestecate-n tine prisosesc,
Îmbrăţişaţi în estuare nude,
Ne refugiem, placizi, cu jind celest.
Dulce-amăgire...Timpul, nu ne iartă !...
Ştii ? Noi, iubita mea, uitaţi vom fi...
Patima noastră, tandru punct pe hartă,
O insulă de-amor în veşnicii.
La asfinţit, pleca-voi mai departe
Spre alte mări, uitând de cele vechi...
Voi depăna din a vieţii carte,
Castele de nisip, trupuri-perechi.
( vol. " Călătorul ", ed.Vatra veche, iunie 2018 )
Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români,
Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )
